Mass-media vehiculeaza imagini ale tineretii vesnice : manechine filiforme, cadre de conducere cu abdomenul plat, vedete ale ecranului musculoase, toate reprezentind, pentru cei mai multi dintre noi, un ideal de atins. Acest vis colectiv n-a incetat, de decenii, sa stimuleze creativitatea (si conturile bancare) industriasilor niste guru ai formei si a revistelor pentru femei. Slim Fast roteste pe micul ecran silueta unei oarecare Clemen-tine Celarie, provizoriu subtiata. Michel Montignac e mindru sa anunte ca un milion de francezi i-au cumparat sectiunea Maninc, deci slabesc. Pentru a nu ramine mai prejos, Paul-Loup Sulitzer, in plina verva a imaginatiei romanesti, ne propune propria sa metoda de slabire. Daca i-am interoga pe cei care si-au lasat corpul in ia acestor specialisti (o sugestie pentru institutele de sondaj), am descoperi, probabil, un scor de satisfactie demn de marile alegeri ale defunctelor democratii populare. Adeptii metodei Montignac, in special, sint prozeliti neobositi: au urmat-o, iar ea a dat roade. Mai multe dintre cunostintele mele m-au asigurat ca au slabit un numar semnificativ de kilograme, ceea ce nu refuz sa cred. Dar, vai!, silueta lor de astazi nu este cu nimic diferita de cea pe care le-o stiam inainte . Da, metodele miraculoase dau rezultate. Un timp.
In conditiile unui studiu foarte documentat, un comitet de la National Institutes of Health, echivalentul american al INSERM-ului, a examinat recent eficienta metodelor de regim. Concluziile ? Participantii pierd, uneori, din greutate, dar pun la loc kilogramele intr-un an in proportie de 30-60 %. Dupa cel mult cinci ani, revin la greutatea initiala Pina la urma, aceste regimuri, programe si substitute de alimentatie nu fac mai mult bine decit daca oamenii ar fi lasati in ia lor, fara sfaturi sau produse miraculoase Daca marele public ar da mai multa ascultare unor asemenea studii, s-ar economisi bani grei in fiecare an.
Regimurile si metodele-miracol nu au nici cea mai vaga sansa de a va face sa pierdeti din greutate in mod durabil si sanatos. Va indoiti ? Cititi cele ce urmeaza.

MONTIGNAC SAU FARMECUL DISCRET AL PSEUDO-STIINTEI
Nu am nimic impotriva lui Michel Montignac. Unele dintre sfaturile lui alimentare (reducerea consumului de zahar rafinat, importanta fibrelor alimentare) coincid in mare parte cu recomandarile pe care le dezlt si eu in aceasta sectiune. Daca Michel Montignac s-ar fi limitat la recomandari de pura dietetica in scop preventiv, toti nutritionistii i-ar fi fost recunoscatori. Dar nici n-ar fi vindut un milion de exemplare ! Michel Montignac a avut indeminarea sa-si creeze o piata a supletii, mascindu-si tezele sub un pospai pseudo-stiintific. Ceea ce i-a dat credibilitate in fata publicului, dar i-a si subminat argumentele. Ca multi dintre compatriotii mei, l-am citit si eu pe Montignac. Nu ca sa pierd niste kilograme, ci ca sa ma patrund de demonstratia lui si sa-i gasesc cit de cit o baza serioasa. As vrea sa va impartasesc concluziile mele.

SECRETELE NUTRITIEI ERAU BINE PAZITE

sectiunea Maninc, deci slabesc are ca subtitlu Secretele nutritiei 157. Secrete bine pazite, daca observam ca ele pun pur si simplu in discutie unele dintre mecanismele fundamentale ale meolismului. Esentialul metodei Montignac consta in patru idei care se invirtesc in jurul rolului insulinei. Potrivit autorului:
Stocarea grasimilor este direct legata de secretia de insulina.
* Ingestia exclusiv glucidica (piine) face sa creasca glucoza din singe, ceea ce proaca o secretie de insulina care farizeaza patrunderea glucozei in tesuturile organismului.
Ingestia de glucide cu grasimi (piine cu unt) antreneaza o secretie de insulina. Daca pancreasul este in perfecta stare, doza de insulina va fi in raport exact cu cantitatea de glucoza ce trebuie prelucrata. In schimb, daca pancreasul functioneaza defectuos, cantitatea de insulina pe care o elibereaza va fi superioara celei necesare pentru prelucrarea glucozei si, astfel, o parte din energia lipidei va fi stocata, anormal, in grasimile de rezerva. Starea pancreasului este cea care il deosebeste pe cel cu tendinta de ingrasare de cel care poate minca orice fara sa se ingrase, primul fiind susceptibil de hiperinsulinism . Ingestia exclusiv lipidica (brinza) nu da nastere la nici o eliberare de glucoza in singe. In consecinta, pancreasul nu secreta, practic, insulina. Daca insulina este cantitativ mica, nu se produce stocarea de energie .

Daca ati urmarit atent demonstratia, atita timp cit nu exista secretie de insulina, nu, exista nici risc de stocare de energie. Puteti, deci, sa mincati cit unt vreti: nu veti lua nici macar un gram in greutate, cita vreme nu va va veni ideea nastrusnica sa adaugati la unt si o bucata de piine. In treacat, Montignac sileste o distinctie intre glucidele bune si glucidele rele . Primele au un indice glicemic scazut, adica sint insotite, teoretic, de o crestere moderata a glucozei din singe. Celelalte au un indice crescut Argumentul nu are un aspect de noutate decit pentru nespecialisti. Este rba, de fapt, despre un sarpe de mare ale carui aparitii mai spectaculoase dateaza din 1972.