in sectiunea sa, Michel Montignac ataca regimurile hipocalorice care, la urma urmei, ii umbresc propria-i teorie. Dar are dreptate sa sublinieze ca asemenea
regimuri nu dau rezultate
la fel, de altminteri, ca si regimul propus de el insusi. In aparenta, totusi, lucrurile par simple. Pentru a slabi, e suficient sa reduci numarul de calorii provenite din alimentatie. Din nefericire, corpul interpreteaza aceasta reducere ca pe o amenintare la adresa propriei supravietuiri. In consecinta, se va bate pas cu pas pentru a-si conserva rezervele pe care si le-a alcatuit. Din clipa in care ii veti restringe aprovizionarea cu energie, corpul isi va reduce A motoarele A, adica numarul de calorii pe care le arde pentru mentinerea activitatii fiziologice. Caloriile care furnizeaza energie pentru bataile inimii, respiratie, temperatura corpului, reinnoirea tesuturilor se numesc nivel meolic de baza, sau meolism bazai (in engleza, basal meolic rate sau BMR). Functiile BMR ard aproximativ doua treimi din
caloriile patrunse in organism. Restul este folosit pentru activitatea fizica (20 %-30 % din consum) si pentru
digestie (10 96-l5 % din consum)177. Pe masura ce BMR scade, corpul invata sa se descurce cu o ratie calorica tot mai scazuta, iar incercarea dumneavoastra de a pierde din greutate devine din ce in ce mai riscanta. Dupa doua-trei saptamini, nu veti mai pierde nici un gram. Numeroase studii au dovedit ca multe femei nu mai scadeau nicidecum in greutate, cu toate ca se hraneau cu numai 1 500 de calorii S-a calculat ca o restrictie calorica severa poate diminua cu 45 % meolismul in repaus ! intelegeti, prin urmare, de ce regimurile hipocalorice sint sortite esecului:
* ele reduc BMR, deci consumul de energie legat de
activitatea fiziologica i ele reduc, de asemenea, numarul caloriilor consumate pentru digestie, intrucit mesele sint mai rare si mai austere
Regimurile hipocalorice mai au si un alt efect pervers. Ele se traduc adesea printr-o prabusire a rezervelor de
zahar (glicogen), care antreneaza de multe ori
oboseala si letargie, ceea ce determina persoana care urrheaza un asemenea
regim sa-si diminueze activitatea fizica zilnica, avind ca rezultat o scadere a numarului de calorii arse. Mai apar si alte consecinte nefaste. La asemenea niveluri de aport caloric, este imposibil sa obtii suficiente
vitamine si minerale, daca nu iei si suplimente. Doctorul Paul LaChance, un specialist in
nutritie de la Rutgers University, a silit ca regimurile sarace in calorii antreneaza subcarente de vitamine din grupa B, de calciu si de oligoelemente. In asemenea regimuri, organismul este frecvent impins sa recurga la rezervele sale pentru a-si procura energia care i se refuza prin alimentatie. Cum rezervele de glicogen sint insuficiente, corpul isi distruge propriile tesuturi pentru a transforma in glucoza aminoacizii care le alcatuiesc. Rezultatul cel mai sensibil se citeste pe cintar. Acesta arata efectiv ca greutatea a scazut. Dar nu spune si de unde provine scaderea ei. Lucru pe care il veti afla, dupa ani de zile, in chip dramatic.
Americanii consuma astazi cu 10 % mai putine calorii decit acum 20 de ani. Daca regimurile scazute in calorii ar fi eficiente, americanii ar trebui sa fie mai zvelti. In realitate, ei cintaresc, in medie, cu 2 kg mai mult
Primul pas strategic pentru a pierde in greutate consta nu in diminuarea caloriilor din alimentatie, ci in cresterea cheltuielilor energetice, deci a meolismului bazai (BMR).
ROLUL CRUCIAL AL HIPOTALAMUSULUI
BMR (meolismul bazai) pare sa stea sub comanda unei mici zone de control situate in creier, care se numeste hipotalamus. Hipotalamusul este centrul de reglare a multor functii fiziologice, printre care temperatura corpului, setea, dorintele sexuale, apetitul: hipotalamusul este cel ce declanseaza dorinta de a te hrani sau, dimpotriva, pe aceea de a pune capat mesei. Se crede ca tot el ii transmite corpului ordinul de a mentine un anumit nivel de adipozitate. Restrictiile alimentare sint tot atitea incercari de a pacali hipotalamusul. In acest sens, ele sint toate sortite esecului, caci hipotalamusul pare sa reactioneze foarte rapid la astfel de manipulari. De indata ce
grasimile corporale scad dincolo de un anume prag, hipotalamusul ordona o incetinire a functiilor fiziologice, pentru a-si reinnoi rezervele. Atunci incepeti sa va ingrasati din nou. Exercitiul fizic, pe linga faptul ca arde calorii, are un efect pozitiv asupra hipotalamusului, caci il face sa se multumeasca cu un volum de grasimi mai redus. Rolul hipotalamusului ramine in domeniul ipotezelor, caci este destul de dificil sa descrii in detaliu mecanismele fiziologice care regleaza greutatea corporala. Dar se pare ca, intr-un fel sau altul, exista o legatura intre creier si cantitatea de grasimi care compun organismul. Cum ajunge aceasta informatie la creier si cum reactioneaza el ? Aceasta problema i-a preocupat pe cercetatorii americani. Si iata ce au descoperit.
TESUTURI ADIPOASE - CREIER : UN DIALOG PERMANENT
Descoperirile privind rolul hipotalamusului si al BMR (meolismul bazai) l-au determinat pe doctorul Jules Hirsch, de la Rockefeller University Hospital din New York, sa formuleze teoria potrivit careia exista un mecanism de control al
greutatii corporale sub forma unui dialog intre celulele adipoase si creier. Hirsch crede ca, atunci cind se simt micsorate, celulele grasoase se grabesc sa-i semnaleze creierului starea jalnica in care se afla. Semnalul ar putea fi declansat la nivelul grasimilor sau al glicerolului circulante. Atunci cind organismul arde mai multe calorii decit absoarbe, celulele adipoase se descotorosesc de acizii lor grasi pentru a furniza energie. In acest scop, ele isi A demonteaza A trigliceridele pe care le contin si care, va aduceti aminte, sint formate prin asocierea glicerolului cu trei acizi grasi. Odata repusi in libertate,
acizii grasi si glicerolul trec in singe. Patrunderea acestor substante in singe ar putea fi semnalul ca are loc o golire a celulelor adipoase si ca ar trebui sa se declanseze atunci o noua stocare, printr-o diminuare a meolismului bazai sau printr-o crestere a poftei de mancare. Dar sistemul pare ca functioneaza in celalalt sens, de parca un mecanism regulator ar impiedica organismul sa se incarce cu mult mai multe grasimi decit ii sint necesare. In 1989, doctorul Bruce Spiegelman, de la Dana-Farber Cancer Institute din Boston, a descoperit o proteina, adipsina, care se crede ca ar fi secretata de celulele adipoase. La soarecii obezi, concentratia de adipsina este de 100-200 de ori mai mica decit la soarecii normali. Adipsina este singura enzima fabricata de celulele grasoase capabila sa circule liber in organism, pina la creier. Prezenta adipsinei ar putea da, asadar, hipotalamusului semnalul de a reduce pofta de mincare si de a creste meolismul bazai.
FACTORII CARE INFLUENTEAZA METABOLISMUL BAZAL (BMR)
Oamenii de stiinta au pus in evidenta mai multi factori (substante) in stare sa influenteze meolismul bazai (BMR). Este cazul nicotinei
iata, in parte, motivul pentru care
renuntarea la fumat este deseori urmata de ingrasare. Este si cazul amfeta-minelor. Dehidroepiandrosteronul (DHEA) este un hormon care stimuleaza si el meolismul.
Secretiile de DHEA scad odata cu virsta. La barbat, DHEA atinge nivelul maxim intre 20 si 30 de ani, apoi coboara lent. La 80 de ani, corpul nu mai sintetizeaza decit 10 % din volumul de DHEA inregistrat la adultii tineri. Aceasta scadere ar putea explica incetinirea meolismului concomitent cu ingrasarea barbatilor de virsta^ medie, chiar daca regimul lor alimentar ramine neschimbat. In 1988, un studiu a aratat ca suplimentele de DHEA administrate unui grup de voluntari au dus la o crestere a masei lor musculare, in paralel cu o reducere cu 30 % a masei gra-soase DHEA pare sa actioneze ridicind nivelul de serotonina in hipotalamus, ceea ce declanseaza secretia de colecistokinina, hormonul satietatii. Dar DHEA pare sa actioneze si altfel: asupra lipogenezei, sintezei proteinelor si chiar asupra functiei tiroi-diene. DHEA exista sub o forma experimentala, dar nu va recomand folosirea lui in acest caz.
Un alt hormon merita o atentie cu totul deosebita. Este vorba de hormonul de crestere sau somatotrofina (human growth hormone, hGH), secretat de hipofiza. El este implicat in procesul de dezvoltare a tesuturilor, grabind incorporarea aminoacizilor, in vederea sintezei proteinelor. Favorizeaza,, de asemenea, lipoliza, adica degradarea tesuturilor grasoase. in perioada copilariei si adolescentei, stimuleaza cresterea. Ca si in cazul DHEA, secretia hormonului de crestere scade rapid dupa virsta de 30 de ani, ceea ce ar explica, in parte, topirea musculara si cresterea iri greutate. La batrinete, nivelul scazut de hGH'se manifesta printr-un sir de tulburari, printre care cicatrizarea dificila si o vadita scadere a imunitatii.
In 1990, doctorul Daniel Rudman, de la Medical College din Wisconsin, a realizat o experienta asupra unui grup de barbati de peste 60 de ani. Membrii grupului si-au injectat extracte de hGH sintetic de trei ori pe saptamina, timp de sase luni, in vreme ce grupului martor nu i se administra decit un placebo. Rezultatele au fost surprinzatoare. In vreme ce la grupul placebo masa musculara continua sa scada, la persoanele injectate cu hGH, musculatura a crescut cu 10 %, iar masa adipoasa a scazut cu 14 %, ceea ce corespunde unei Aintineriri A de ordinul a 10-20 de ani. Am sa va spun mai departe cum, prin manipulare nutritionala, puteti mobiliza secretia hormonului de crestere si dupa virsta de 30 de ani. Unul dintre mijloacele de a creste, pe cale naturala, meolismul bazai, sta la indemina fiecaruia dintre dumneavoastra. BMR depinde, in mare masura, de cantitatea de tesut slab constituit de muschi. Cu cit aveti mai mult tesut muscular, cu atit BMR este mai ridicat. In schimb, BMR este putin sensibil la cantitatea de grasimi corporale, caci tesuturile adipoase consuma putina energie Aceasta este prima invatatura importanta a modulului de fata. Toate tentativele de crestere a masei musculare sint binevenite, caci ele obliga organismul sa cheltuiasca mai multe calorii, pentru a-si A administra A parcul celular crescut. Vom vedea mai departe ce semnificatie clinica au aceste practici. Invers, tot ceea ce contribuie la scaderea masei musculare este noci
Or, regimurile hipocalorice si regimurile pe baza de
proteine au tocmai un asemenea efect.
