Corpii straini esofagieni

CORPII STRAINI ESOFAGIENI

Accident relativ frecvent, ce se poate intalni la orice varsta, mai des la copii sub 3 ani. Patrunderea pe cai naturale este deseori facilitata de existenta unor circumstante favorizante, precum:

- lipsa de supraveghere a copiilor;

- la adulti tahifagia, starea de ebrietate, dentiti 515j92f a deficitara, portul protezelor dentare totale;

- modificari de lumen esofagian: diskinezii, stenoze, tumori etc.

Cei mai des intalniti corpi straini esofagieni sunt: bolul alimentar, oase. monede, jucarii de plastic etc.

Localizarea cea mai frecventa este la nivelul stramtorilor esofagiene fiziologice.

Anatomie patologica

O data cu blocarea corpului strain in esofag, la locul fixarii acestuia se instaleaza un spasm care duce la inclavarea corpului. Ulterior apare edemul, ulceratia care in evolutia ei daca nu este tratata duce la producerea unei perforatii si in mod secundar aparitia unei mediastinite.

Simptomatologia este caracterizata prin prezenta sindromului esofagian ce se manifesta prin disfagie, regurgitare si sialoree.

Disfagia se instaleaza imediat in cazul corpilor straini mari, care obstrueaza esofagul complet. Cand volumul corpului este mic, acesta permite trecerea alimentelor pe langa el.

Regurgitarea apare cu atat mai repede dupa deglutitie, cu cat corpul strain inclavat este mai sus situat. Corpii straini neobstruanti nu produc regurgitatie.

Sialoreea se instaleaza numai atunci cand corpul strain este localizat in jumatatea superioara a esofagului.

Aparitia durerii retrosternale nu este in general un semn alarmant, putand fi provocata de spasme esofagiene, dar aparitia durerii interscapulare, insotita de febra, denota perforatia esofagului. Acul de cusut are obiceiul de a migra in timpul respiratiei in directia varfului, producand grave accidente infectioase si hemoragice.

Diagnosticul se pune pe baza istoricului bolii, a descrierii circumstantelor de aspiratie, examenul radiologic pe gol si cu substanta de contrast si pe baza examenului endoscopic care poate si rezolva cazul cu ocazia diagnosticului.

Tratamentul consta in extractia corpului strain pe cai naturale, prin esofagoscopie, iar cand nu este posibila extractia prin aceasta metoda se recomanda interventia chirurgicala, esofagotomia cervicala pentru corpii straini sus situati sau toracotomia pentru corpii straini distali.

Complicatiile sunt tratate in sectiile de terapie intensiva de catre medicul ATI, in colaborare cu medicul ORL-ist.

Rolul medicului de familie sau generalist este:

a indruma pacientul la serviciul de urgenta ORL cel mai apropiat, pentru a se efectua extractia corpului strain;

aparitia complicatiilor mediastinale sau infectioase in cazul corpilor straini nedeclarati, impune: administrarea unui antibitic cu spectru larg si indrumarea de urgenta a pacientului intr-un serviciu ORL.