Pot fi impartite in doua mari grupe:
articulatiile centurii scapulare;
articulatiile membrului liber sau propriu-zis.
Articulatiile centurii scapulare se grupeaza, din punct de vedere functional, alaturi de articulatia scapulo-humerala, intr-o entitate complexa, numita umar. Conceptul de 'centura scapulara' inglobeaza doar articulatiile claviculei cu sternul si scapula, la care se adauga o sissartroza, o 'articulatie' fara elemente articulare.
Sunt reprezentate de doua articulatii adevarate si doua articulatii false.
Articulatiile adevarate sunt:
articulatia acromioclaviculara;
articulatia sternoclaviculara;
Articulatiile false sunt:
articulatia scapulotoracica;
articulatia subdeltoidiana.
a) Articulatia acromioclaviculara face parte din grupul articulatiilor e (artrodie). Elementele componente ale articulatiei sunt:
- suprafetele articulare: fetisoara articulara ovalara, usor convexa de pe extremitatea acromiala a claviculei si fetisoara opozanta, usor concava, de pe extremitatea acromionului.
- mijloacele de unire: sunt reprezentate de o capsula intarita
de un ligament acromioclavicular care se afla pe partea superioara a acesteia.
- miscarile: in aceasta articulatie se produc miscari de alunecare. Scapula urmeaza deplasarile claviculei in articulatia sternoclaviculara, dar ramane alipita de torace.
b) Sindesmoza coracoclaviculara reprezinta legatura dintre clavicula si procesul coracoid al scapulei. Unii autori o includ in articulatia acromioclaviculara, altii o descriu individual. Prin ligamentele sale, aceasta sindesmoza face ca greutatea membrului superior sa fie suportata in mai mare masura de clavicula si in mai mica masura de acromion. In acelasi timp, aceste ligamente au si rolul de a limita miscarile dintre scapula si clavicula.Ligamentele sindesmozei coracoclaviculare sunt:
- ligamentul trapezoid- lama fibroasa patrulatera (trapez) intre fata superioara a procesului coracoid si fata inferioara a claviculei;
- ligamentul conoid (forma de con) cu varful pe baza procesului coracoid si baza pe tuberculul conoidian.
c) Articulatia sternoclaviculara: uneste extremitatea sternala a claviculei cu sternul si primul cartilaj costal.
Tip -este o articulatie in sa.
Suprafetele articulare sunt inegale ca forma si dimensiuni. De partea toracelui participa marginea laterala a manubriului sternal si primul cartilaj costal, care formeaza intre ele un unghi diedru. De partea claviculei exista doua fetisoare articulare, una verticala si alta orizontala, care determina intre ele un unghi diedru proeminent ce patrunde in deschizatura celui precedent. Cele doua suprafete articulare sunt acoperite de fibrocartilaj. Sub clavicula, intre ea si coasta I, se afla vasele subclaviculare si plexul brahial. In cazul unor traumatisme ale regiunii respective, aceste elemente pot fi comprimate determinand paralizii ale plexului. Acelasi lucru se intampla in urma ridicarii exagerate a bratelor in timpul anesteziei. Pentru asigurarea unei congruente mai bune, intre cele doua suprafete articulare se gaseste un disc.
Mijloacele de unire sunt reprezentate de o capsula si ligamente. Trei din ligamente sunt considerate intrinsece, de intarire si unul extrinsec. Ligamentele extrinsece sunt: ligamentele sternoclaviculare- anterior si posterior, ligamentul interclavicular- uneste extremitatile sternale ale celor doua clavicule. Ligamentul extrinsec este ligamentul costoclavicular si ocupa unghiul format de clavicula si primul cartilaj costal. Este foarte puternic si permite ridicarea primei coaste deasupra ului orizontal. Contribuie la miscarile de abductie si flexie a bratului.
Miscarile in aceste articulatii sunt posibile in jurul a trei axe, la fel ca intr-o articulatie sferoidala. Clavicula se poate misca odata cu membrul superior, datorita posibilitatilor de miscare pe stern: ea poate fi dusa inainte si inapoi, in sus si in jos. Totodata ea executa si miscari de circumductie. In toate aceste miscari, cele doua extremitati ale claviculei se deplaseaza in sens invers.
o Miscarea de ridicare si coborare se executa in jurul unui ax orizontal si sagital, care trece prin ligamentul costoclavicular, prin extremitatea sternala a claviculei, nu prin articulatie. In miscarea de ridicare, extremitatea acromiala a claviculei se ridica, iar cea sternala coboara. In miscarea de coborare, fenomenul este invers. Miscarea de ridicare este limitata de ligamentul costoclavicular. Miscarea de coborare este oprita de coasta I, ligamentul sternoclavicular si interclavicular.
o Miscarea de proiectie inainte si inapoi a claviculei se executa imprejurul unui ax vertical, care trece, ca si la miscarile precedente, prin extremitatea sternala a claviculei (nu prin articulatie). Cand extremitatea acromiala este dusa inainte (proiectia anterioara), cea sternala se deplaseaza inapoi. Aceste miscari sunt oprite prin ligamentele sternoclaviculare. Distanta dintre punctele extreme ale acestei miscari este de 7-l0 cm.
o Miscarea de circumductie provine din succesiunea alternativa a miscarilor precedente. In aceasta miscare, clavicula descrie, prin extremitatea ei acromiala un con a carui baza este o elipsa, cu axa mica orientata dinainte-inapoi si axa mare, verticala, orientata de sus in jos.
a) Articulatia scapulotoracica este o sissartroza (articulatie fara elemente articulare) formata intre fata anterioara a scapulei, cu muschiul subscapular si fata externa a coastelor, cu muschii intercostali. Intre cele doua fete 'articulare' se intinde marele dintat (serratus lateralis), delimitand doua spatii de alunecare: interseratosubscapular si interseratotoracic. Acestea permit miscarea de 'bascula' a scapulei (maxim 450) care asigura amplitudinile mari de miscare ale bratului, mai ales in abductia peste 720, ca si in miscarile de flexie peste 600 sau de extensie.
b) Articulatia subdeltoidiana este de fapt un de alunecare (bursa) intre fata profunda a deltoidului si mansonul rotatorilor. Bursa permite alunecarea tesuturilor moi, care in acest fel nu blocheaza amploarea miscarilor umarului.
In afara acestor articulatii, scapula are si ligamente proprii, formatiuni fibroase, asemanatoare unor benzi, care se insera exclusiv pe scapula:
ligamentul coracoacromial (. 84,85) se prezinta ca un evantai fibros, de forma triunghiulara, care se prinde pe varful acromionului, iar prin baza, pe toata marginea laterala a procesului coracoid. El este dispus ca o bolta ce protejeaza epifiza superioara a humerusului cu muschii ce se insera pe ea.
ligamentul transvers superior al scapulei sau ligamentul coracoidian trece ca o punte peste scobitura coracoidiana, transformand-o intr-un orificiu. Prin acesta trece nervul suprascapular. Ligamentul se insera pe marginile scobiturii coracoide.
Centura scapulara are ea insasi o miscare in raport cu toracele, realizand miscarile proprii ale umarului:
Miscari de proiectie anterioara (antepulsie)si posterioara (retropulsie), realizeaza deplasari de 10-l2 cm. In aceste miscari scapula se transleaza, indepartandu-se sau apropiindu-se de coloana vertebrala si in acelasi timp basculeaza cu 40-450. Aceste miscari ale umarului vor insoti miscarile de flexie-extensie ale bratului;
Miscari de ridicare si coborare a centurii pe o distanta de 12-l3 cm (3 cm pentru ridicare si 9-l0 cm pentru coborare). Scapula joaca si aici rolul principal, prin deplasare verticala si rotare.
In aceasta categorie se incadreaza:
articulatia scapulohumerala;
articulatia cotului;
articulatiile radio-ulnare;
articulatiile mainii;
articulatiile degetelor.
Articula]ia scapulohumeral\; capsula articular\ - vedere anterioar\
 |
Uneste capul humeral si cavitatea glenoidala a scapulei, formand o enartroza (articulatie sferoidala).
Suprafetele articulare sunt reprezentate de capul humeral, acoperit de cartilaj hialin care se intinde pana la buza mediala a colului anatomic. si are o grosime uniforma (2 mm). De partea scapulei, gasim cavitatea glenoida care are o forma ovala si este limitata de o spranceana osoasa glenoidala. Cavitatea glenoida reprezinta doar un sfert din suprafata capului humeral. Din aceasta cauza, pentru stabilirea unei concordante mai bune, la periferia cavitatii s-a dezvoltat un cadru constituit din dintr-un fibrocartilaj care nu impiedica totusi amplitudinea si varietatea miscarilor.
Mijloacele de unire care contribuie la mentinerea in contact a suprafetelor articulare sunt capsula, ligamentele si muschii periarticulari.
o Capsula articulara are aspectul unui manson cu doua straturi: unul intern, sinovial si unul extern, fibros. Insertia capsulei se face, in partea superioara, pe o intindere ce depaseste cadrul glenoidal si de aceea, insertia lungii portiuni a bicepsului este intraarticulara, pe cand cea a lungii portiuni a tricepsului este extraarticulara. In partea inferioara, pe marginea ei mediala, capsula coboara si se indeparteaza de cartilajul articular, pentru a se insera pe colul chirurgical. Prin urmare, o portiune din colul chirurgical se afla in interiorul articulatiei. Capsula are o structura laxa, permitand realizarea unor miscari mai ample dar, in acelasi timp, face posibila producerea mai frecventa a luxatiilor. Tot datorita laxitatii sale, aceasta capsula prezinta o serie de plici. Prinderea acestora intre suprafetele articulare este evitata de actiunea fasc iculelor musculare ale muschilor vecini (triceps, supraspinos, subspinos, subscapular).
o Sinoviala capsulei trimite in afara doua prelungiri constante care trec prin orificiile capsulei: prima poarta denumirea de prelungirea sau bursa subscapularului (despre care am amintit mai sus- articulatia scapulo-toracica); a doua poarta denumirea de prelungirea sau bursa bicipitala, deoarece insoteste tendonul corpului lung al bicepsului.
o Ligamentele sunt
ligamentul coracohumeral- se insera pe baza si pe marginea externa a procesului coracoid cu un capat, iar cu celalalt, se fixeaza pe tuberculul mare al humerusului si capsula articulara, dupa ce a trecut ca o punte peste santul intertubercular. Limiteaza rotatia externa.
ligamentele glenohumerale sunt trei fascicule fibroase (superior, mijlociu si inferior) care intaresc capsula. Aceste ligamente ocupa partea anterosuperioara a capsulei si se insera cu un capat pe cadrul glenoidal, iar cu celalalt pe colul anatomic al humerusului. Ele au rolul de a limita miscarile de extensie, rotatie interna si abductie si de mentine capul in glena dupa cum urmeaza:
ligamentul glenohumeral superior actioneaza ca un sistem de suspensie, impiedicand subluxatia inferioara a humerusului;
ligamentul glenohumeral mijlociu limiteaza miscarea de rotatie externa in pozitie de adductie a bratului;
ligamentul glenohumeral inferior este considerat principalul
element de stabilizare anterioara a umarului, ruptura lui fiind frecvent
asociata cu luxatia anterioara a articulatiei.
Capsula este intarita in exterior prin fuzionarea ei cu tendoanele subscapularului, supraspinosului si micului rotund, avand posibilitatea de a regla starea de tensiune a capsulei. (tendoanele functioneaza ca veritabile 'ligamente'). Ansamblul acestor tendoane este cunoscut sub denumirea de coiful rotatorilor sau mansonul rotatorilor.
Miscarile articulatiei scapulohumerale (glenohumerale) sunt:
o Abductia -adductia: abductia este miscarea prin care bratul se indeparteaza de corp. Adductia este miscarea in sens opus. Aceste miscari se executa in jurul unui ax anteroposterior, ce trece prin partea inferioara a capului humeral, in frontal. Abductia pana la pozitia orizontala se realizeaza din articulatia glenohumerala. Peste orizontala, tuberculul mare impiedica miscarea, pentru ca ajunge in raport cu partea superioara a cadrului glenoidian. Prin urmare, miscarea nu se mai petrece in articulatia glenohumerala ci, devine posibila prin miscarea de basculare a scapulei.
o Proiectia inainte sau flexia (sau antepulsia, sau anteductia) si proiectia inapoi sau extensia (sau retropulsia, sau retroductia) ajunge pana la aproximativ 1800. Pana la 900actioneaza glenohumerala. Peste aceasta valoare, ligamentele coraco- si glenohumerale blocheaza, urmatoarele grade fiind inlesnite de rotatiile in acromioclaviculara si sternoclaviculara si de antepulsia centurii scapulare, iar ultimele 300 sunt favorizate de hiperlordozarea lombara. Extensia are o amplitudine limitata de aceleasi ligamente. Miscarea masoara 50-600. Miscarile se executa in jurul unui ax transversal, care trece prin tuberculul mare si prin centrul cavitatii glenoide, in sagital
o rotatIa interna sau rotatia mediala si rotatia externa sau laterala se executa in jurul unui ax vertical, care trece prin centrul capului si capitulului humeral. Completeaza miscarile de pronatie-supinatie ale antebratului. Antepulsia centurii scapulare contribuie mult la miscarea de rotatie interna, iar retropulsia scapulotoracica usureaza rotatia externa.
Articulatia cotului reprezinta articulatia intermediara membrului superior, avand rolul de prelungire sau scurtare a 'tijei' care poarta organul de prehensiune (mana), de punere a acestuia in pozitie (in sagital- apropierea sau departarea mainii de corp, sau in transversal- pronatia sau supinatia), de stabilitate in transmiterea presiunilor.
Pentru realizarea acestor functii, trei articulatii sunt conectate in interiorul aceleiasi capsule articulare, unice, ce delimiteaza o singura cavitate articulara:
a) articulatia humerocubitala (humeroulnara)- o trohleartroza (ginglym), cu rol de flexie- extensie a antebratului, miscare asociata cu rotatia axiala a ulnei. Este considerata articulatia principala pentru realizarea acestor miscari.
b) articulatia humeroradiala- o condilartroza, care secondeaza si stabilizeaza lateral articulatia precedenta. Este considerata articulatia secundara pentru realizarea miscarilor de flexie- extensie, precum si pentru miscarile de pronatie- supinatie.
B B
Articula]ia cotului suprafe]e
articulare
Mijloacele de unire sunt reprezentate de:
Capsula articulara , subtire si flasca, urmareste conturul fosetelor anterioare
si posterioare, trecand pe sub baza epicondililor, care raman extracapsulari.
La fel raman si varful olecranului si procesului coracoid. Fasciculele
musculare apartinand tricepsului brahial si brahialului, care se insera pe
suprafata externa a capsulei, au rolul de a pune in tensiune capsula, impiedicand
antrenarea ei intre suprafetele articulare, in timpul miscarilor. Stratul
sinovial al capsulei tapeteaza fata profunda a capsulei, respectiv fata
anterioara a fosei coronoidiene si a celei radiale, formand fundul de sac
anterior bilobat. Pe fata posterioara, ea tapeteaza fosa olecraniana, formand
fundul de sac posterior (subtricipital). Prelungirile lui se gasesc intre
triceps si cei doi epicondili. In unele inflamatii, la acest nivel se acumuleaza
lichid in exces, iar prelungirile devin foarte evidente pe laturile
olecranului. Fiind situat superficial, acest fund de sac poate fi usor deschis
sau punctionat, pentru drenarea colectiilor din cavitatea articulara.Intre
membrana fibroasa si sinoviala capsulei, in dreptul celor trei fose articulare,
exista trei pachete de tesut adipos, considerate sisteme tampon de franare in
miscarile extreme.
 |
ligamentul colateral ulnar este o banda fibroasa, puternica, de forma triunghiulara, cu origine pe epicondilul humeral medial, format din trei fascicule: anterior, mijlociu (ligamentul entorsei sau ligamentul POIRIER) si un altul posterior (ligamentul BARDINET). Ligamentul colateral ulnar asigura stabilitatea in valgus (spre partea interna) a articulatiei cotului, in cuplaj cu articulatia humeroradiala;
ligamentul colateral radial se intinde intre epicondilul humeral lateral si ligamentul inelar. Realizeaza controlul pozitiei ulnei fata de epicondilul lateral. Are, de asemenea, trei fascicule. Oricare ar fi pozitia articulatiei, 2 fascicule din trei vor fi in tensiune;
ligamentul inelar (ligamentul anular radial) este o structura fibroasa, reprezentand 4/5 din circumferinta unui inel, cu originea pe marginea anterioara a incizurii radiale si insertia pe marginea posterioara a aceleiasi formatiuni. Impreuna cu incizura radiala a ulnei, ligamentul inelar completeaza cavitatea de receptie circulara, osteofibroasa, pentru capul radiusului care poate pivota astfel, in cadrul articulatiei radioulnare proximale;
ligamentul patrat este o banda fibroasa subtire, intinsa aproape in orizontal intre marginea inferioara a incizurii radiale de pe ulna si colul radiusului. El inchide spatiul articular inferior intre radius si ulna.
Cotul este o articulatie cu un singur grad de libertate- flexie, extensie, in jurul unei axe ce trece transversal prin cot. Miscarea este dirijata de geometria capetelor osoase, ceea ce determina devieri ale axului de miscare pe parcursul intregii curse a antebratului. Urmand trohleea humerusului, cubitusul executa in timpul flexiei si o rotatie axiala de 50 spre interior. Cind cotul este intins (extins), intre axa mediana a bratului si axa mediana a antebratului se formeaza un unghi de 1700, deschis spre lateral (spre marginea radiala)- cubitus valgus 'fiziologic', mai accentuat la femei si copii. Daca se proneaza mana (palma se roteste in jos), acest unghi dispare. Miscarea de extensie este blocata de ciocul olecranului in foseta olecraniana si de fasciculele anterioare ale ligamentelor.
Articulatia radioulnara proximala a fost descrisa anterior.
a) Articulatia radioulnara distala leaga oasele antebratului intre ele, la extremitatea lor distala. Contribuie la realizarea miscarii de pronatie- supinatie.
Suprafetele articulare sunt reprezentate de capul ulnei, convex si incizura ulnara a radiusului, concava, a caror geometrie defineste o articulatie uniaxiala de tip pivot (trohoida). Ea este prevazuta cu o capsula articulara subtire, mai rezistenta anterior si posterior, care permite membranei sinoviale sa expansioneze in partea superioara formand recesul sacciform, ca o punga ce ajunge pana la membrana interosoasa.
Caracteristic pentru aceasta articulatie este prezenta unui disc articular (dupa unii autori, ligamentul triunghiular)care separa articulatia radioulnara distala de articulatia radiocarpiana. Cele doua articulatii au insa si elemente comune capsulare si ligamentare. Centrul discului este perforat, permitand comunicarea intre cele doua cavitati articulare.
b) Articulatia radioulnara mijlocie (syndesmoza radioulnara) este reprezentata de legatura fibroasa continua, intinsa in spatiul interosos radioulnar, cunoscuta si sub denumirea de membrana interosoasa. Ea conecteaza marginile interosoase ale diafizelor celor doua oase. In pozitia intermediara a antebratului (intre pronatie si supinatie), membrana devine o structura tensionata. Ea reprezinta o suprafata de insertie pentru muschii antebratului. Se opune miscarilor de translatie dintre radius si ulna si participa la transmiterea fortelor de tractiune sau compresiune de la un os la altul.
Articulatiile radioulnare realizeaza miscarile de pronatie- supinatie
Pumnul este un complex osteoarticular in care distingem, in principal, articulatia radiocarpiana- o diartroza de tip condilian- si articulatia mediocarpiana. In aceste doua articulatii se executa miscarile pumnului. Articulatiile intercarpiene, nu intra in calculul acestor miscari.
a) Articulatia radiocarpiana este formata din cavitatea glenoida antebrahiala (formata la randul sau din suprafata articulara inferioara a radiusului si fata inferioara a discului articular) si de suprafetele articulare ale scafoidului, semilunarului si mai putin ale piramidalului. Din punct de vedere geometric, ia nastere o articulatie elipsoidala cu axul lung dispus transversal, cu doua grade de libertate: flexie-extensie in sagital si miscari de abductie- adductie, in frontal.
Cavitatea articulara are forma unei linii cu concavitatea in jos, care uneste cele doua procese stiloide ale radiusului si ulnei.
Capsula articulara este mai groasa,
tensionata palmar (fata pumnului), mai subtire si mai relaxata dorsal (dosul
pumnului). Membrana sinoviala a acesteia poate prezenta comunicari cu cavitatile
articulatiei radioulnare distale si mediocarpiene.
Articula]iile mainii vedere anterioar\
b) Articulatia mediocarpiana se formeaza intre randul proximal, exceptand osul pisiform (scafoid, semilunar, piramidal), si cel de-al doilea rand al oaselor carpiene (trapez, trapezoid, osul mare si osul cu carlig). Interlinia articulara este neregulata, are forma unui S orizontal, fiind o artrodie (articulatie a) in partea externa si o condiliana in partea interna.
Mijloacele de unire sunt reprezentate de :
ligamentul radiat al carpului, asezat pe fata palmara (anterior);
ligamentul posterior, slab dezvoltat si inconstant;
capsula articulara.
Articula]ia radiocarpian\ - vedere posterioar\
Miscarile pumnului sunt de flexie - extensie, inclinare cubitala- radiala si, prin asociere, de circumductie. Articulatia radiocarpiana participa mai mult in flexie (500) si mediocarpiana in extensie (500). Inclinatia radiala este realizata predominant din radiocarpiana (100), iar inclinatia cubitala, din mediocarpiana (250).
Mana este cel mai complicat segment de membru din organism. Atat structura, cat si functia sa sunt adaptate complexei activitati umane. Suprafata de proiectie din cortexul cerebral, care controleaza mana, este proportional enorma, dovada complexitatii acestui 'organ'.
Mana are functii legate de prehensiune (prindere), sensibilitatea discriminativa, organ al personalitatii umane, al expresivitatii, al profesionalitatii. Tot restul membrului superior- umar, brat, cot, antebrat- nu are decat rolul de a pune mana in pozitia cea mai favorabila pentru indeplinirea unei anumite functii.
Anatomic, mana incepe cu al doilea rand (distal) de oase carpiene, care se articuleaza cu capetele metacarpienelor (articulatia carpometacarpiana), realizand patru artrodii pentru metacarpienele II- V) si o articulatie selara intre trapez si primul metacarpian.
Ultimele patru metacarpiene se articuleaza intre ele prin bazele lor (articulatia intermetacarpiana), formand trei artrodii.
La capatul distal al metacarpienelor se articuleaza cavitatile glenoide ale primelor falange (articulatiile metacarpofalangiene). Distal, urmeaza articulatiile interfalangiene proximale (prima si a doua falanga), apoi articulatiile interfalangiene distale (intre a doua si a treia falanga). Ele sunt trohleartroze.
Policele are propria articulatie carpometacarpiana (articulatia trapezometacarpiana, in sa) si numai o articulatie interfalangiana.
Mijloace de unire: Toate articulatiile mainii sunt intarite de cate un manson capsular si ligamente dispuse lateral si ligamente interosoase (la nivelul intermetacarpienelor, fiecare ligament intinzandu-se intre doua oase alaturate)
Miscarile permise sunt diferite:
articulatiile carpometacarpiene (CM) permit numai miscari de alunecare;
articulatiile intercarpiene (IC) sunt diartroze iforme, deci permit tot miscari de alunecare;
articulatiile degetelor permit miscari de flexie- extensie, inclinare (abductia- departarea de axul median al mainii care trece prin medius, si adductia, miscarea inversa), circumductie, prin articulatiile metacarpofalangiene (MCF); prin articulatiile interfalangiene degetele se apropie de palma (flexie) sau se departeaza (extensie);
. 82
Articula]ia degetelor vedere lateral\
articulatia
carpometacarpiana a policelui realizeaza cele mai importante miscari ale
mainii, in cadrul 'coloanei' policelui: abductie- adductie, flexie-
extensie, si opozabilitate. Opozitia rezulta din combinarea a trei miscari: o
miscare unghiulara, o miscare de rotatie a policelui in jurul axei
longitudinale si una de flexie.
ANATOMIA FUNCTIONALA A COTULUI 1. ANATOMIA OASELOR Legatura dintre brat si antebrat este realizata de co [...] |
OSTEOLOGIE 1 CARACTERELE GENERALE ALE OASELOR Aparatul locomotor specializat [...] |
Recuperarea soldului si bazinului posttraumatic 1) Soldul operat Prin tratament chirurgical se urmareste rezolvarea urmato [...] |
Copyright © 2010 - 2024
: eSanatos.com - Reproducerea, chiar si partiala, a materialelor de pe acest site este interzisa!
Informatiile medicale au scop informativ si educational. Ele nu pot inlocui consultul medicului si nici diagnosticul stabilit in urma investigatiilor si analizelor medicale la un medic specialist.
Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact
Despre sistemul osos |
| Alte sectiuni |
|
Ai o problema medicala? |
