Articulatiile toracelui: costovertebrale, sternului, cutiei toracice

ARTICULATIILE TORACELUI

Toracele este o colivie osteocartilaginoasa elastica in care sunt adapostite inima si plamanii. Este alcatuit din 30 de piese osoase, legate intre ele prin articulatiile toracelui. Rolul lor este de a asigura rezistenta si elasticitatea necesara functiei de protectie si mecanicii respiratorii (.79).

Dupa dispozitia lor, se pot imparti in:

grupul posterior (articulatiile coastelor cu vertebrele- articulatiile costovertebrale- .79);

grupul anterior (articulatiile cartilajelor costale cu sternul - articulatiile condrosternale, articulatiile cartilajelor intre ele- articulatiile intercondrale , articulatiile coastelor cu cartilajele costale- articulatiile condrocostale si articulatiile pieselor sternale- articulatiile pieselor sternale.

ARTICULATIILE COSTOVERTEBRALE

Sunt reprezentate de conexiunea dubla realizata intre extremitatea posterioara a coastei si vertebrele coloanei toracale, formand peretele posterior al toracelui:

articulatia capului coastei- este partea articulatiei costovertebrale, dintre capul coastei cu cele doua suprafete articulare, superioare si inferioare, de pe corpul a doua vertebre toracale adiacente. Cele doua fetisoare articulare formeaza intre ele un unghi diedru si sunt acoperite de un strat subtire fibrocartilaginos. Coastele I, X, XI si XII se articuleaza doar cu vertebra corespunzatoare. Fac parte din categoria diartrozelor e. Sunt prevazute cu o capsula si ligamente intra si extraarticulare.;

articulatia costotransversa - este articulatia dintre tuberculul costal si rocesul transvers al vertebrei corespunzatoare numeric. Sunt articulatii de tip diartroze iforme., prevazute cu capsula si ligamente:

ligamentul costotransversar posterior- intre fata posterioara a colului coastei si procesul transvers corespunzator;

ligamentul costotransversar superior - intre creasta colului coastei si procesul transvers al coastei suprajacente;

ligamentul costotransversar lateral intre fata posterioara a colului coastei si baza procesului transvers al vertebrei suprajacente;

ligamentul lombocostal - intre coasta a XII a si procesele costiforme ale primelor doua vertebre lombare.

Articulatiile costovertebrale permit realizarea miscarii de rotatie a coastei fata de un ax care trece prin colul coastei.

ARTICULATIILE STERNOCOSTALE

Cu exceptia articulatiei dintre cartilajul coastei I, VI si VII, care se unesc direct cu sternul prin syncondroze, restul cartilajelor costale formeaza, impreuna cu incizurile de pe marginea laterala a sternului, articulatii sinoviale (articulatiile 2-5). Suprafetele articulare sunt acoperite de tesut fibrocartilaginos si sunt prevazute cu capsula si ligamente.

	. 66 Articula]iile sternocostale

ArticulatIile condrocostale (costocondrale) - extremitatea unei coaste prezinta o depresiune eliptica in care patrunde extremitatea corespunzatoare a cartilajului. Aceasta unire este completata prin continuarea periostului cu pericondrul. Cartilajele sunt unite cu extremitatile vertebrale prin membrane situate in ul muschilor intercostali: membrana intercostala externa si interna.

ArticulatIile condrosternale - cartilajele coastelor adevarate sunt unite cu marginile sternului prin intermediul unor articulatii e. Sternul prezinta scobituri in unghiuri diedre, in care intra cartilajele cu capetele in colturi corespunzatoare acestor unghiuri.Articulatiile sunt intarite de doua ligamente radiate: unu.l anterior si altul posterior. Se numesc astefel pentru ca au forma unor evantaie care se intind intre partea anterioara si respectiv posterioara a articulatiei si stern.

ArticulatIile intercondrale - cartilajele 8,9 si 10 sunt articulate prin extremitatile lor anterioare formand marginea toracelui. Cartilajele 6,7,8 si 9 sunt unite intre ele si prin partea lor mijlocie. Mijloacele de unire sunt reprezentate de pericondrul care trece de pe un cartilaj pe altul si cateva fascicule fibroase care unesc fetele anterioare a doua cartilaje vecine.

ARTICULATIILE STERNULUI

Articulatiile sternului reprezinta mijloacele de unire ale celor trei parti componente ale sternului intre ele: manubriul, corpul si procesul xifoid (.82).

Sunt reprezentate de doua articulatii:

Articulatia sternala superioara - leaga corpul cu manubriul sternal. Este o articulatie de tip simfiza. Intre fetisoarele de pe extremitatea manubriului sternal si partea superioara a corpului sternului exista un fibrocartilaj cu valoare de ligament interosos.El adera de suprafetele osoase. Periostul se continua de pe manubriul sternal pe corp;

Articulatia sternala inferioara - leaga corpul sternului de procesul xifoid printr-un ligament interosos si periost.

Ambele articulatii au o durata limitata: cea inferioara se osifica intre 50-60 ani, cea superioara se osifica mai tarziu.

3 MISCARILE CUTIEI TORACICE

Miscarile cutiei toracice sunt legate de actul respiratiei. In cursul miscarilor toracelui se observa succesiunea ritmica a doua momente: dilatarea, care corespunde inspiratiei si revenirea ce corespunde expiratiei.

Miscarile coastelor sunt de doua feluri: de ridicare si de coborare.

Miscarea de ridicare este asociata cu aceea de proiectie inainte a coastelor, ceea ce are drept urmare marirea diametrului sagital al toracelui.

Miscarea de coborare a coastelor antreneaza efecte inverse