Cuprinde ansamblul patologiei inflamatorii a colonului terminal. Frecventa anorectitelor este apreciabila, ceea ce determina preocuparea deosebita a gastroenterologilor pentru acest domeniu. Din punct de vedere topografic se face distinctia intre anite si rectite, in realitate ele fiind inseparabile. Semiologic, insa, anitele sint mai expresive datorita unei inertii mult mai bogate fata de rect. Diagnosticul suferintelor anorectale rezulta direct din modul corect de examinare a! bolnavului. Sindromul clinic cunoscut (durere, tenesme, produse patologice) este prezent in faze deja ansate ale suferintei. Trebuie sa ne atraga atentia semne mult mai precoce : jena la defecatie, modificarea orarului defecatiei etc. La cea mai mica suspiciune se examineaza regiunea prin inspectie, palpatie (tuseu rectal), irigoscopie, examen coprologic macro- si microscopic, rectoscopie. Anorectitele sint foarte des secundare unor suferinte din vecinatate. Se descriu numeroase forme. Anorectitele inflamatorii specifice sint riate.

Anorectita dizenterica are un tratament care consta in rehidra-tarea bolnavului pentru resilirea echilibrului hidroelectrolitic prin perfuzii cu ser fiziologic 1 5002 000 ml/zi cu adaugare de KC1. vitamina C si, eventual, 1012 ml de ser clorurat hipertonic. in faza acuta se aplica o dieta hidrica, urmata la doua zile de un regim de crutare ce se administra in functie de starea clinica a bolnavului. Tratamentul etiologic recurge la Cloramfenicol 1,5 g/zi, Ampicilina 2 g/zi, tratament ce fi urmat pina la amendarea semnelor clinice si pina la obtinerea unor coproculturi negative pentru B. Shiga. Tratamentul patogenetic si simptomatic foloseste antispas-modice, anticolinergice, analgetice.

Tuberculoza rectala cu cele doua forme clinice, ulceroasa sau hipertrofica, beneficiaza de tratamentul cunoscut ( "tuberculoza intestinala").

Sifilisul anorectal poate fi obsert in perioada primara (rar diagnosticat) 10% din cazuri, secundara si tertiara. De obicei esto surprins in faza secundara si anamneza reconstitui evolutia. Tratamentul afectiunii impune tratamentul bolii de baza. Forma go-moasa evolueaza de obicei stenozant in portiunea inferioara a rectului si se complica cu abcese si fistule. in acest caz se recomanda un tratament chirurgical.
Rectita blenoragica este mai des intilnita la femei si este produsa prin secretiile ginale ce se scurg pina la nivelul anusului. Tratamentul este cel al gonococciei la care se adauga un tratament local cu supozitoare continind sulfadiazina 1 g/supozitor si se administreaza trei supozitoare pe zi, timp de sapte zile.
Boala Nicolas-Favre (limfogranulomatoza benigna veneriana) cu localizare rectala se caracterizeaza printr-o perirectita inflamatorie cu tendinta uneori la stenoza. Tratamentul de electie este tratamentul sulfamidic cu obsertia ca trebuie aplicat un timp indelungat (luni si chiar ani). Antibioticele (cloramfenicol, tetraciclina) sint eficace, dar ele nu pot fi utilizate timp indelungat.
Anorectitele infectioase nespecifice, produse de cauze banale, se prezinta sub aspect de inflamatie catarala, hemoragica, atrofica sau hipertrofica si chiar infiltrativ-stenozanta. Se impune examen bacteriologic, dupa care se aplica terapie locala antibiotica asociata cu corticotcrapie, administrarea facindu-se in microclisme zilnice si apoi la patru-cinci zile, pentru evitarea recidivelor. in boala lui Crohn si in rectocolita ulcerohemoragica pot apare localizari rectale. Pentru tratament, "boala lui Crohn" si "rectocolita ulcerohemoragica".
Anorectitele pot fi produse si de paraziti (lamblii, trichomonas. oxiuni) sau fungi (dupa tratament cu antibiotice). Pentru tratament, "parazitoze intestinale".
Anorectitele iatrogene pot fi produse prin tratamente cu antibiotice, accident mai rar si o forma minora a accidentelor digestive cu antibiotice, perturbarile enzimatice afectind mai rar acest organ cu functii biochimice foarte reduse. Persistenta florei rezistente duce la o inflamatie si in restul colonului. Culturile evidentiaza pro-teus, citobacter, stafilococ si candida, mai ales. Tratamentul general este in functie de cultura microbiana. Tratamentul local consta in ungere cu gel cu xilocaina pentru calmarea pruritului perianal ; se mai practica infiltratia sfincteriana cu xilina (la 2 cm adincime in dreptul comisurii posterioare, 5 cm din solutia de xilina).
Anorectita de contact este produsa dupa administrarea locala de pomezi (anita) sau dupa supozitoare, clisme (rectita). Tratamentul consta in suprimarea administrarii pe cale rectala a acestor medicamente, in administrarea de gel de xilocaina si, daca e cazul, in infiltratii sfincteriene de xilina.

Anorectitele radioterapice apar dupa aplicarea acestor procedee asupra rectului sau organelor invecinate si ceea ce este mai dezolant este faptul ca frecventa lor este in crestere, nu totdeauna putind fi incriminate erorile de dozaj sau de tehnica.
Exista forme benigne, ele reprezentind sechele functionale care sint controlabile terapeutic. Dar sint si forme severe sau grave, forme ce reprezinta aderate accidente. Frecventa de aparitie este 67%. Leziunile intereseaza mucoasa, in cele benigne sau si sele (endarterite, flebite obliterante) in cele severe care evolueaza cu eliminari de secretii, sfacele fetide, ulcere, scleroze si stenoze, cind pot apare fistule rectoginale. Manifestarile rectale au un efect dezolant asupra starii generale a bolnavului si asupra psihicului.

Tratamentul medical aduce ameliorari in cele benigne, insa in cele severe este ineficient. Tratamentul medical este simptomatic si se bazeaza pe administrarea antispasmodicelor si antalgicelor cit si a clismelor cu deriti cortizonici si sulfamidici. in formele cu sfacele, fistule sau stenoze se aplica tratament chirurgical, starea mucoasei si a peretilor rectului impunind deseori efectuarea unui anus iliac sting.