Pacientii utilizeaza termenul ameteala pentru a descrie dirse senzatii subiecti sau dezechilibre posturale. Dupa o anamneza atenta, simptomclc
pol fi clasate in categorii neurologice mai precise, dinlrc care cele mai importante sint
lesinul si rtijul.
DEFINITII
Lesinul Simptom al unui aport insuficient de singe. oxigen sau. rareori, glucoza, la nilul creierului. Descris de obicei ca ameteala urmata de incetosarea derii si insilitate posturala. Apare in hipernlilatie. hipo-glicemie sau premergator unei sincope (cap. 9). Ameteala poate constitui aura unei cri/c epileptice. La pacientii depresivi, ameteala cronica este o a-cuza frecnta.
Vertijul Senzatia ca. (c persoana in cauza, fie mediul inconjurator se misca, cel mai adesea miscarea fiind rotatorie. Vertijul fiziologic se datoreaza unor miscari neobisnuite ale capului sau datorita unor disparitati vizual-proprio-eeptiv-vcsiibulare. ca de ex. in raul de mare, raul de inaltime, rtijul vizual. Vertijul nu apare aproape niciodata premergator sincopei.
Vertijul patologic Cauzal de slimuli vizuali, somatosenzitivi sau stibu-lari anormali, mai frecnt in cazul stimulilor stibulari. Este adesea insotit de greata, insilitate posturala. ataxic motorie si agravat de miscarile capului. Poate fi cauzal de leziuni periferice (labirintice sau ale nervului VIII) ori leziuni ale SNC. Diferentierea este importanta pentru prognostic.
VERTIJUL PERIFERIC
De obicei ser, insotit de
greturi si vomismente. Pol aparea tinitus, senzatia de urechi infundate sau
pierderea auzului. Pacieniul poate fi palid si transpirat. Aproape intotdeauna este prezent nistagmusul caracteristic. Nistagmusul nu-si schimba directia cu schimbarea directiei privirii, este orizontal cu o componenta torsionala si arc faza rapida catre partea urechii normale. Este inhibat de fixarea privirii. Pacientul are senzatia de miscare rotatorie in directia fazei lente si cade sau indica gresit pe aceeasi parte. De obicei, nu sint prezenle alic anomalii neurologice.
Etiologie Vertijul periferic este frecnt si adesea episodic, deoarece mecanismele compensatorii centrale il diminua in final, O criza de stibulopatie periferica acuta poale fi urmata de multiple episoade recurente. Cele mai frecnte cauze de rtij periferic sint traumatismele craniene recente,
infectiile labirintice, toxicele, boala Meniere (rtij recurent insotit de tinitus si surdilate) si neurinomul acustic. Ultimul poale produce, de asemenea, si
pareza faciala si pierderea sensibilitatii faciale, prin implicarea nemlorcra-nieni V si VII, Efectele toxice ale medicamentelor(streptomreina, gentami-cina. ncomicina) pol induce stibulopatie periferica. La pacientii cu rtij cronic, invalidam, care prezinta agorafobie, examen neurologie normal si nu au nisiagnius. se va suspecta rtijul psihogenic.
VERTIJUL CENTRAL
Identificat prin seninele asociate de disfunclie a trunchiului cerebral sau a cerebelului: disartrie, diplopie, parestezie, cefalee, astenie, ataxic a membrelor. Nistagmusul poate aa orice forma, poate fi rtical sau mullidirecjional. dar este adeseori orizontal pur. Iara componenta lorsionala. Nistagmusul de origine centrala nu este inhibat de fixarea privirii. Vertijul central poale II cronic sau moderai si este mai rar insotit de tinitus si surditate. De obicei constituie un semn de disfunctie a trunchiului cerebral, si poate II datorat unui proces de dcmielinizarc, unui proces vascular sau unui neoplasm. Rareori, apare ca o manifestare a epilepsiei de lob temporal.
EVALUARE
De obicei sint necesare teste de provocare pentru a reproduce simplomele la un pacient "ametit". Lesinul poate II reprodus prin manevra Valsalva, hiperntilatie sau schimbari posturale. Vertijul poate fi reprodus prin rotirea rapida a pacientului intr-un scaun. Vertijul postural benign este identificat prin asezarea capului in extensie peste marginea palului, la pacientul in decubit dorsal; aceasta manevra va provoca rtij si nistagmusul caracteristic. Daca pacientul nu prezinta semne de rtij periferic sau are alte semne de disfunctie neurologica, este indicata evaluarea rapida a patologiei centrale, prin scanare CT sau RMN a fosei posterioare, electronislagmografic. Iesle potentiale evocate sau angiografic rtebrobazilara.
TRATAMENT In rtijul acul. repaus la pal si substante vcstibulosupresoare. cum sint anlihislaminicele (meclizine, dimenhidrinat, promelhazina), anti-colinergice (scopolamina) sau hipnotice. Boala Meniere poate raspunde la
dieta hiposodata. asociata cu un diuretic. La pacientii cu episoade prelungite de rtij periferie, este util un program blind de stimulare stibulara, pentru a induce mecanismele compensatorii. Pacientii cu rtij central vor fi atent evaluati, pentru depistarea unor posibile leziuni gra ale trunchiului cerebral.