Endocrinologia este ramura fiziologiei care se ocupa cu studierea reajustarilor chimice homeostatice si cu alte activitati realizate de hormoni.
Sistemul endocrin este format din glande endocrine, fara duete secretoare, ce-si varsa produsii direct in sange. Glandele endocrine au o irigatie foarte bogata, iar celulele lor prezinta o anumita pozitie fata de vasele sanguine:
polul lor bazai este indreptat spre un capilar de unde provin substantele necesare sintezelor hormonale
polul lor apical este in contact cu segmentul venos al unui capilar, in care-si descarca hormonul.
Desi glandele endocrine din cea mai mare parte a corpului nu sunt conectate anatomic ele constituie un sistem functional prin:

reglarea meolismului organic, al apei si electrolitilor, pentru mentinerea constantei mediului intern
modificarile adaptative ce permit organismului sa faca fata cu succes diverselor situatii
promovarea cresterii si dezltarii

controlul reproducerii

reglarea producerii de eritrocite
controlul integrarii circulatiei cu digestia si absorbtia alimentara
Hormonii pot fi clasificati in trofici si netrofici:
hormonii trofici sunt hormoni care au ca functie primara reglarea secretiei altor hormoni. De exemplu, TSH-ul hipofizar regleaza secretia glandei tiroide.
hormonii netrofici sunt hormoni care nu-si exercita efectul pe tesuturile endocrine. De exemplu: hormonii tiroidieni cresc consumul de oxigen in aproape toate tesuturile organismului.
Atat sistemul endocrin cat si cel ners reprezinta sisteme de comunicare in corpul uman. Ele au fost considerate, initial, domenii distincte. andu-lc, cercetatorii au afirmat chiar ca sistemul ners este mai rapid decat cel endocrin.
Distinctia dintre cele doua si-a pierdut insa, treptat, din pregnanta.
1. S-a demostrat, de pilda, ca medulosuprarenala, componenta a sistemului endocrin, are origini neurologice. Ea sintetizeaza compusul noradrenalina care, la randul sau, este un neurotransmitator al sistemului ners.
2. Pe de alta parte, celulele cromafine ale medulosuprarenalei sunt in multe privinte asemanatoare neuronilor postganglionari din sistemul ners central. Receptorii de catecolamina nu fac distinctie intre noradrenalina de origine neurala si cea de origine adrenala, prin urinare, afirmatia empirica, conform careia raspunsurile endocrine sunt mai lente decat cele neurale, nu este intotdeauna valabila.
3. Hipotalamusul produce doi hormoni peptidici, hormonul antidiuretic (ADH) si oxitocina precum si hormoni eliberatori si inhibitori. Pentru ca hipotalamusul este tesut neural, acesti hormoni sunt considerati hormoni nersi. Hipotalamusul constituie un centru major de control pentru sistemul endocrin, si multi factori stimulatori si inhibitori ai sistemului endocrin actioneaza tocmai prin modificarea functiei neuronilor hipotalamici.
Hormonul a fost initial definit ca o substanta chimica, produsa de o glanda endocrina fara canal excretor, al carui produs ajunge in sange, de unde este condus spre un organ tinta, asupra caruia isi exercita efectul. Astazi aceasta definitie este considerata simplista.
Unii hormoni actioneaza in organul de sinteza fara a ajunge in sange. Hormonii care actioneaza chiar asupra celulei secretoare au actiuni autocrine iar hormonii care actioneaza asupra celulelor adiacente au actiuni paracrine. Somatostatinul produs in celulele pancreatice 8 pare sa influenteze secretia de insulina (celulele fi) si cea de glucagon (celulele a) prin efecte paracrine in cadrul insulelor lui Langerhans. Miscarea peptidica intre aceste celule este posibila datorita spatiilor de jonctiune.
O singura glanda endocrina poate produce mai multi hormoni. De exemplu, adenohipofiza secreta 6 hormoni diferiti, fiecare cu mecanisme de control si functii diferite. Unii au efecte trofice, altii efecte netrofice.
Un singur hormon poate fi secretat de mai multe glande endocrine, cel mai bun exemplu fiind somatostatinul, secretat atat de hipotalamus cat si de pancreas. ..
Un hormon poate avea mai multe efecte. ADH-ul sau vasopresina de exemplu, poate inteveni atat in reabsorbtia apei in tubii colectori cat si in vasoconstrictia arteriolara.
Un organ tinta poate fi influentat de mai multi hormoni, prin intermediul receptorilor. La nivelul ficatului, insulina determina conversia glucozei in glico-gen, pe cand glucagonul determina degradarea glicogenului in glucoza.
Unele glande endocrine au o functie exclusiv endocrina, de pilda adenohipofiza sau glanda tiroida. Altele au pe langa functia endocrina si una neendocrina. Testiculele de exemplu, produc sperma dar si testosteronul. Alte exemple sunt ovarele, tractul digestiv, pancreasul, rinichiul si creierul.
Atat sistemul ners cat si cel endocrin mentin constanta mediului intern sau homeostazia. Organele endocrine isi produc hormonii conform ordinelor primite din partea sistemelor de contol al caror feedback, foarte precis, este reglat in functie de anumite puncte presilite (bioritm). Acestea pot fi modificate de ritmurile cicardiene (cicluri de 24 de ore, sau diurne), de ciclurile sezonale, de mediu, de sistemul ners si de alte influente.
Sistemul endocrin regleaza cresterea, maturizarea, reproducerea si chiar comportamentul.