Principiul sacrificarii pulpei dentare in deschiderile accidentale, inflamatiile reduse si chiar in cazurile complicate nu mai poate fi respectat fara discernamant, deoarece sunt afectate ulterior celelalte tesuturi dentare si anume:
1. Troficitatea tesuturilor dentare dure nu mai este asigurata; acestea isi pierd functia de reglare a fluxului osmotic si sensul de circulatie prin membrana biologica semipermeabila reprezentata de smalt, care din centrifug, devine centripet. in aceste conditii rezistenta dintelui fata de agresiunile chimice si microbiene de la nivelul cavitatii bucale scade foarte mult.
2. Prin pierderea vitalitatii resturilor protoplasmatice din fibrele Tomes (dentinare) si din substanta organica a smaltului isi schimba constantele fizice de elasticitate si de sustinere a prismelor smaltului si dintele nu mai poate face fata tuturor solicitarilor mecanice.
3. Pierderea unor elemente tisulare pulpare si umorale, cu rol in fagoci-toza si formare de anticorpi, impiedica declansarea mecanismelor chimico-biologice, care se opuneau difuziunii bacteriene.
4. Disparitia celulelor odontoblasfice si a celulelor mezenchimale primare atrage dupa sine si disparitia proceselor neoformatoare de dentina.
5. Distrugerea aparatului nervos de receptie si transmisie al pulpei pune in imposibilitate scoarta si centrii subcorticali sa actioneze in mod corespunzator la solicitarile exercitate asupra dintelui.
6. Imperfectiunea materialelor de obturare a canalelor radiculare creeaza conditii favorabile de organizare a focarelor de infectie la nivelul parodontiului apical.
Toate aceste modificari au impus revizuirea punctului de vedere privind terapia leziunilor pulpare. Prin cercetari clinice si experimentale s-a confirmat ca cea mai buna obturatie de canal este pulpa dentara vie.
Scopul tratamentului pulpei lezate si inflamate nu consta deci numai in suprimarea simptomelor clinice ci, in primul rand, in pastrarea vitalitatii pulpare, chiar daca nu este vorba de o restitutio ad integrum", ci de o vindecare partiala functionala. Din pacate, mijloacele de investigatie terapeutica actuale nu permit salvarea organului pulpar in totalitate sau conservarea lui partiala in stadiile avansate de inflamatie si nici in situatiile de degradare degenerativa a pulpei. De aceea, modalitatea practica cea mai eficienta de conservare a pulpei consta in prevenirea imbolnavirii ei, modalitate care incepe cu masurile profilactice anticarioase si capata o importanta majora odata cu tratamentul cariei simple.In cazul in care, cu toate precautiile si masurile preventive in tratamen-
Itul cariei simple, pulpa dentara a fost afectata, se apeleaza la un act terapeutic capabil sa duca la conservarea pulpei vii, in totalitate sau cel putin partial. Bineinteles, in alegerea metodei de tratament, se tine seama de indicatiile si contraindicatiile care limiteaza eficienta ei, de posibilitatile tehnice existente, precum si de experienta practica a specialistului in aplicarea metodei respective. in general, toate metodele de conservare totala sau partiala a pulpei vii sunt conditionate de cateva principii comune si anume:
- evitarea suprainfectarii pulpare din mediul bucal, prin izolarea dintelui asupra caruia se intervine:
- evitarea lezarii pulpei, care trebuie conservata in timpul folosirii instrumentarului;
- utilizarea numai a substantelor chimice medicamentoase care nu sunt nocive;
- aplicarea, pe suprafata pulpei descoperite, a unei substante histofile, stimulatoare a neodentinogenezei;
- protejarea pulpei de excitatiile din mediul bucal, cu ajutorul unei obturatii din eugenat de zinc;
- refacerea coronara corecta prin obturatii de durata, care sa nu favorizeze recidivele de carie.
Metodele de conservare, partiala sau totala a pulpei vii sunt: coafajul indirect, coafajul direct si amputatia vitala.In cazul in care conservarea pulpei vii nu este posibila, datorita starii generale a pacientului, conditiilor in care se gaseste dintele, sau cand interventia de conservare a esuat, se procedeaza la extirparea vitala a pulpei.
Numai in situatii speciale se alege amputatia devitala sau extirparea de-tala.