Termenul apartine lui E. Bleuler si caracterizeaza o tulburare psihica fundamentala, manifestata prin fragmentarea persoanei, prin tulburarea unicitatii si a integritatii intr-o rietate foarte mare de modele care tradeaza decalajele, lipsa de coeziune, de sincronizare a proceselor psihice, care duce la dezorganizarea persoanei. Dupa Kammerer, D.P. este procesul cel mai caracteristic al alienarii mintale, al modificarii insusi a conditiilor proprii de intelegere si existenta a omului. In sensul sau restrins, sub care dealtfel circula, D.P. reprezinta unul din simptomele oarecum patognomice pentru schizofrenie.