Termen psihanalitic care semnifica o suferinta psihica determinata de lipsa unei satisfaceri vitale, fata de o persoana iubita (mama, sotie etc). in copilarie pretextele F. sint numeroase si variate, ele depinzind, in mare masura, de imperativele educationale ale convietuirii sociale (de la intarcare pina la realizarea independentei individului, prin detasare afectiva de parinti, si crearea propriei familii). In perioada adulta, F. este deseori consecinta unei deceptii sentimentale sau a pierderii (deces) partenerului (sot, sotie). F. se traduce prin sentimente de nedemnitate, de culpabilitate, care merg pina la instalarea unor louri depresimelancoliforme.