In limbajul obisnuit, termenul se refera la un cuvint sau o expresie noua (aparuta de obicei din necesitatea imbogatirii limbii). In psihopatologie, N. are o valoare particulara, denotind o alterare profunda a limbajului, strins legata de tulburarea gindirii. Sub raportul formei, N. poate fi un cuvint existent in vocabular, pe care insa bolnavul mintal il foloseste cu un alt sens, dindu-i o semnificatie noua. Alteori N. e un cuvint creat de bolnav, inexistent in limbajul obisnuit. Seglas deosebeste N. pasive si N. active. Primele s-ar forma automat prin asonanta si ar fi lipsite de semnificatie pentru bolnavi. Ele ar fi expresia unei deteriorari intelectuale avansate (observindu-se la dementi si oligofireni). N. active ar fi cuvinte noi, incarcate de semnificatie, folosite pentru a desemna, de ex., un presupus persecutor sau un procedeu folosit pentru persecutarea bolnavului, o inventie secreta etc. Ele apar in schizofrenie si delire cronice sistematizate. N. pot sa apara mai rar la bolnavii maniacali (dar cu caracter tranzitoriu

tradu-cind tendintele ludice ale acestor bolnavi). Mai frecvent insa, ele corespund unei tulburari profunde a personalitatii, fiind un indiciu de cronicitate a bolii. N. ar fi strins legat de delir sau de sistemul delirant. in schizofrenie, N. (ca expresie simbolica a gindirii patologice) pot sa fie atit de numeroase incit sa mearga pina la glosolalie sau jargonofazie (inventarea unor limbaje noi, proprii, intelese numai de bolna.