Fazele clinice si tehnice ale restaurarilor protetice metalo-ceramice. realizarea componentei fizionomice

Fazele clinice si tehnice ale restaurarilor protetice metalo-ceramice. Realizarea componentei fizionomice

Portelanul feldspatic

Elementele principale ce alcatuiesc acest mineral, care se gaseste in multe zone pe glob, sunt: oxigenul, siliciul si aluminiul.

Feldspatul care contine mult potasiu este cel mai folosit pentru portelanul dentar, datorita rezistentei marite la socuri mecanice si termice. Feldspaturile potasice au vascozitate foarte mare, care descreste relativ incet cu cresterea temperaturii.

Daca feldspatul este supus la temperaturi de 1250C - 1300C substantele alcaline (Na2O si K2O) se unesc impreuna cu alumina si siliciul pentru a forma silicate de potasiu sau aluminiu. Feldspatul este folosit pentru producerea portelanului dentar, deoarece din el se obtine fritul. Acesta este foarte utilizat in stomatologie, pentru ca se poate colora in culoarea dintilor naturali. Portelanul dentar, dupa fritare se prezinta chimic monofazic (amestec de sticle).

Daca este fabricat sub forma de sticla monofazica in care toti oxizii continuti sunt integrati complet in solutie, produsul are aspect de sticla transparenta, cu nuanta usor verzuie.

Acest aspect, este modificat pentru a se obtine masa ceramica pentru dentina si smalt.

Compozitia masei dento-ceramice cu punct de sinterizare joasa 900C-930C.

Portelanul dentar mediu, contine minimum 60% bioxid de siliciu (SiO2).

Oxizii de aluminiu (Al2O3) si de bor (B2O3) sunt definiti ca oxizi de contrabalansare sau fluxuri fiindca sunt introdusi sa confere masei ceramice:

- rezistenta la rupere si spargere,

- scaderea temperaturii de sinterizare,

- stabilitate hidrolitica si

- rezistenta la devitrificare.

Vitrificarea este un fenomen specific pentru masele ceramice, care reprezinta faza solida sticloasa sau ,,vitroasa, care se formeaza prin racire.

Structura poroasa

Masa ceramica sinterizata, prezinta densitate mare, fiind controlata riguros prin porozitatea stratului de pudra dupa condensarea in timpul depunerii si modelarii pastei.

Spatiile dintre particule sunt determinate de doi factori:

1.- densitatea particulelor din 939j93j compozitia pudrei;

2.- tehnica de condensare utilizata in timpul depunerii pastei.

O mare importanta prezinta densitatea particulelor, care este in functie de:

a) forma particulelor: forma rotunda obtinuta prin macinare uscata, va fi cu spatii reduse intre ele, ativ cu granulele angulate, realizate prin macinare umeda, care tind sa produca interferente, sa se distanteze prin contacte la colturi;

b) diversitatea dimensiunilor particulelor: sunt produse pudre cu trei dimensiuni. Particulele cu dimensiunile cele mai reduse ocupa spatiile libere dintre celelalte particule.

Volumul porozitatilor celor mai moderne pudre de ceramica sinterizate in vacuum, este aproximativ 40% daca particulele au forme angulate. Contractia volumetrica a pudrelor de portelan dentar, in timpul fenomenului de sinterizare este direct proportionala cu volumul porozitatilor din structura. Masele ceramice sinterizate in vacuum, prezinta un coeficient de contractie mai mic decat cele sinterizate la aer;

c) tensiunea superficiala, este principala forta implicata in condensarea particulelor componente. Lichidul de amestec, folosit in mod curent este apa distilata. Forta de retractie a apei din pudra de portelan va produce strangerea (apropierea) particulelor intre ele. Tensiunea superficiala actioneaza in favoarea tehnicianului, de aceea el este obligat sa o cunoasca si sa o foloseasca. Exemplul cel mai simplu, referitor la actiunea tensiunii superficiale a apei, este reprezentat de perii unei pensule fine care se strang unul langa altul, o data ce au fost umeziti. Daca pensula este uscata, perii se indeparteaza flindca, dispare efectul tensiunii superficiale. Tehnicianul, va folosi actiunea tensiunii superficiale ca avantaj numai daca portelanul este mentinut umezit pe tot parcursul modelajului. Activitatea tehnicianului care modeleaza este obligatoriu sa se desfasoare in camere cu temperaturi de 20-22C. Temperaturile mari si microclimatul uscat vor fi evitate fiindca favorizeaza evaporarea apei din amestec, si ca urmare pudra se usuca instantaneu.

Lucrarile protetice executate in incaperi foarte calde si uscate, prezinta doua defecte:

bule mari de aer in structura;

- zone de opacitate.

Aceleasi efecte pot sa apara daca pudra este presarata pe suprafata umeda a masei ceramice, fiindca favorizeaza formarea pudrei uscate.

Tehnologia recomandata pentru reducerea contractiei pastei prin pensulare umeda, cuprinde:

- utilizarea tensiunii superficiale, astfel ca amestecul sa se prezinte sub forma de pasta cremoasa;

- pasta sa se poata transfera de pe placuta fara sa curga;

- pasta sa fie depusa in cantitati mici, pe componenta metalica sau pe masa refractara;

- pasta sa nu fie mult malaxata, pentru a nu incorpora bule de aer;

- pasta nu trebuie sa se usuce in timp scurt (este recomandabil sa existe posibilitatea controlului temperaturii si a umiditatii din laborator).

Instrumentele utilizate pentru transfer, depunere si modelaj al pastei sunt:

- spatule metalice de crom;

- pensule cu peri de bursuc.

Depunerea pastei este obtinuta prin tehnici de aditie cu ajutorul pensulei. Pasta,odata cu depunerea,este condensata prin impingere usoara astfel incat particulele sa ocupe pozitii apropiate intre ele. De asemenea trebuie sa se faca absorbtia apei cu hartia de filtru. Deoarece tensiunea superficiala actioneaza automat, particulele se aseaza strans una langa alta. Vibratia este folosita, inainte de absorbtia apei, prin ea excesul de apa este indepartat si particulele vor ocupa pozitii, care asigura densitate maxima. Vibratia exagerata, este urmata de alunecarea si curgerea pastei, care modifica conturul, morfologia cu detaliile specifice fiecarei fete si aspectul cromatic (dentina, smalt).

Fenomenul fizico-chimic de sinterizare a masei dento-ceramice

Prin fenomenul de sinterizare sub actiunea temperaturilor inalte, faza de pudra este transformata intr-o masa compacta, sticloasa. Fenomenul de sinterizare produce densificarea si modificarea fazei fizico-chimice.

Particulele masei ceramice in timpul procesului de sinterizare datorita temperaturii, se topesc superficial (se inmoaie), rezulta pasta vascoasa. Vascozitatea foarte mare constituie caracteristica esentiala fiindca, piesa protetica nu se deformeaza, isi mentine conturul si toate microdetaliile morfologice. Particulele topite superficial se unesc intre ele la nivelul punctelor de contact, rezultand o sudura si o masa compacta sticloasa.

Dimensiunea particulelor si transluciditatea.

Particulele cu dimensiuni mari, incorporeaza goluri interstitiale mari, dar in numar redus, ativ cu particulele mici, intre care sunt goluri mai multe, dar cu dimensiuni reduse. Bulele in numar redus, desi mari, ofera o transluciditate mai buna, decat bulele cu dimensiuni mici si numeroase.

Sinterizarea in vid

Portelanurile sinterizate in vid, ofera aspecte mult imbunatatite estetic. Primele portelanuri sinterizate in vid au fost create pentru smalt. In prezent sunt produse numai mase dento-ceramice pentru sinterizare in vid, fiindca ele sunt superioare celor sinterizate in aer.

Caracteristicile protelanului sinterizat in vid sunt:

aspectul estetic superior;

tehnica de utilizare este usoara;

suprafetele sunt dense si lucioase;

suprafetele se pot prelucra prin slefuire si relustruire:

structura este densa. Aerul din spatiile interstitiale poate fi indepartat prin sigilarea suprafetei;

bulele de aer ramase in structura sunt in numar foarte mic si au dimensiuni reduse;

programul orar de ardere in vid este redus ativ cu cel de sinterizare in aer.

Conditiile care faciliteaza fenomenul de sinterizare in vacuum

1. Pudra masei dento-ceramice este uscata lent, progresiv, pentru a fi eliberati vaporii de apa.

2. Vacuumul trebuie aplicat inainte ca portelanul sa ajunga in faza incandescenta (topita).Gazele din structura sunt eliminate inainte ca stratul superficial sa obtureze porii de evacuare.

3. Temperatura de sinterizare in vacuum nu trebuie sa se prelungeasca dupa ce stratul superficial a realizat sigilarea porilor. Mentinerea in continuare a portelanului sub actiunea temperaturii, determina aparitia gazelelor in stratul topit, rezultand o suprafata cu pori. Temperatura foarte inalta determina umflarea materialului din cauza dilatarii gazelor din structura.

4. Pompa de vacuum este intrerupta, numai cand masa ceramica se afla in faza incandescenta.

Cuptoarele moderne sunt programate, astfel ca toate fazele se desfasoara automat. Erorile referitoare la timp si valoarea termica sunt eliminate. Sinterizarea in vacuum, nu constituie o tehnica ce exclude esecurile; in masa ceramica la depunere si modelare, sunt incorporate cantitati mari de aer (gaze) datorita asezarii deodata a unui volum mai mare de pasta.

Incorporarea gazelor se produce cand ceramica este depusa cu spatula.

Etapele fenomenul de sinterizare (ardere)

- Etapa de biscuit mic, caracterizat de o suprafata foarte poroasa capabila sa absoarba usor apa. In aceasta faza biscuitul este foarte fragil si friabil. Nu sunt modicari de volum, deoarece nu s-a produs contractia.

- Etapa de biscuit mediu. Are aspect tot poros, absorbtia apei este mai redusa. Structural, particulele sunt mult mai unite (sudate). Incluziile de gaze, sunt prezente si se mentin in forme sferice. Contractia s-a definitivat.

- Etapa de biscuit mare este caracterizata prin aspectul mult mai neted al suprafetei materialului. Microcavitatile se prezinta sub forma de pori, si in cea mai mare parte au fost obturate; in aceasta etapa este posibil sa fie efectuate retusuri prin adaugire sau prin slefuire. Structural s-a produs unirea particulelor in totalitate rezultand un corp dur, compact, in care continua sa existe microcavitati cu gaze, specifice pentru masele ceramice

EXAMENUL PUNTII METALO-CERAMICEComponenta estetica nu are glantz-ul in faza de ,,biscuit'

Puntea dentara cu componenta ceramica, dupa sinterizare, inainte de a se obtine glantzul este prezentata cabinetului pentru proba.

Aceasta proba este examinata:

Exobucal (pe model)

aspectul cromatic al componentei ceramice, daca a fost, obtinut identic cu cel solicitat;

dimensiunea fetelor vestibulare, in sens vertical si orizontal.

in sens orizontal, mezio- distal si vestibulo- oral, daca se inscrie in curbura arcadei.

forma fiecarui dinte, in raport cu a dintilor adiacenti si antagonisti.

executia tehnica a masei ceramice, absenta porilor, a fisurilor , etc.

observatia asupra raportului dintre ceramica si metal, la nivelul marginii cervicale.

Cervical, sa existe un lizereu (inel) de metal, neacoperit de ceramica, lat de 0,5 mm. Acest lizereu patrunde in santul gingivo-dentar, unde se realizeaza inchiderea cervicala a microprotezelor de acoperire.

Endobucal (pe campul protetic)

Aspectul cromatic corelat cu cel solicitat si cu cel al dintilor adiacenti si antagonisti.

Examenul raportului masei ceramice cu festonul gingival, la nivelul elementelor de agregare. Nu este permis ca ceramica sa patrunda in santul gingivo-dentar, fiindca se produc fenomene de staza sanguina, urmate de inflamatie. Subgingival patrunde numai colereta metalica. Ceramica este tangenta la marginea festonului gingival.

Examenul relatiilor ocluzale, in pozitia de intercuspidare maxima si in dinamica mandibulara (in pozitii diagnostice pentru ocluzia functionala).

Dupa insertia corecta pe bonturile dentare, relatiile ocluzale sunt apreciate vizual, la nivelul intregii arcade pentru a se constata restaurarea stopurilor ocluzale, utilizand hartia de articulatie care inscrie in mod diferentiat contactele ocluzale.

Ceramica in faza de biscuit este retusata cu instrumente abrazive, diamantate foarte bine centrate, atat ocluzal cat si la nivelul unor unghiuri incizo-proximale pentru dintii frontali.

In pozitiile diagnostice, daca sunt depistate puncte de interferenta ocluzale, acestea sunt reduse prin slefuire. Proba si examenul puntii metalo-ceramice in aceasta faza, sunt obligatorii pentru retusuri.

Glazura

Glazura este luciul pe care il prezinta in final fetele lucrarii protetice. Scopul glazurii este sa sigileze porii deschisi de la suprafata unui portelan sinterizat.

Luciul se obtine prin cele doua procedee tehnologice:

1. Utilizarea unei pudre de sticla, necolorata, care se poate aplica pe suprafata unei lucrari protetice, sub forma de pasta fluida, inaintea ultimei faze de ardere.

Glazura se obtine la o temperatura mai mica decat cea sub care s-a realizat sinterizarea masei ceramice. Glazura nu se aplica niciodata pe o restaurare lucioasa. Daca suprafata restaurarii este lucioasa va fi slefuita pentru asperizare, astfel se previne desprinderea glazurii. Stratul de glazura depus are urmatoarele dezavantaje:

- grosimea, este posibil sa nu fie egala;

- depunerea pastei, modifica uneori aspectul de detaliu morfologic;

- desprinderea, dupa ardere.

Portelanurile supraadaugate (pointourile) sunt utilizate pentru, modificari ale conturului dentar si a punctelor de contact daca acestea lipsesc.

2.Fara utilizarea unei substante speciale; la masele ceramice moderne, sub forma de feldspat sau de sticla monofazica se obtine autoglazura.

Aspectul fetei ocluzale al lucrarilor protetice metalo-ceramice

Suprafata portelanului este foarte neteda si lucioasa, ceea ce reprezinta o caracteristica ce-l detaseaza fata de rasinile acrilice. Daca toata fata ocluzala este glazurata pentru netezire, masticatia poate sa fie afectata.

Daca fata ocluzala este glazurata in totalitate, mai mult decat in mod obisnuit, alimentele vor aluneca de pe ele, ceea ce reduce eficienta masticatorie. Aspectul fetei ocluzale este posibil sa fie controlat, incat sa se obtina in limite fiziologice eficienta masticatorie.

Arderea pentru glazurare

Exista doua tehnici pentru obtinerea glazurarii:

1. Tehnica obtinerii glazurarii prin supraardere in prezenta aerului, cunoscuta si utilizata foarte frecvent;

2.Tehnica care utilizeaza pudra glazura. Aceasta tehnica nu este preferata datorita proportiei mari de borax introdusa in compozitie. Ea prezinta urmatoarele dezavantaje: in timpul arderii solutia de glazura poate sa curga spre zona cervicala, iar suprafata sa devina rugoasa, in cavitatea bucala boraxul este dizolvat de saliva.

Defecte posibile ale componentei ceramice

La proba puntilor exista posibilitatea sa se constate urmatoarele defecte :

I. Culoarea, sa nu fie intocmai cu cea a dintilor vecini si antagonisti.

Ceramica reprezinta materialul ideal din punct de vedere cromatic. Examenul este efectuat cu exigenta maxima, la inceput de specialist si in final de pacient (daca il satisface pe specialist).

Aspectul cromatic nesatisfacator apare daca :

- grosimea stratului de grund este mare, nu a existat spatiul necesar;

- grundul nu a fost selectat corespunzator cromatic;

- cheia de culori nu a fost folosita cu atentie pentru alegerea culorii;

- spatiul vestibular insuficient, determinat de o preparatie gresita a bontului dentar sau intermediarul metal al puntii dentare este supradimensionat.

Corectarea este posibila dupa decelarea cauzei. Cea mai dificila este neslefuirea suficienta a fetei vestibulare a bontului dentar.

Daca s-a comis aceasta eroare se poate depista in faza de laborator pe model, apare evident absenta spatiului vestibular.

Majoritatea deficientelor aspectului cromatic apartine laboratorului, sunt remediate diferentiat in functie de intensitate.

II. Dimensiunea si forma.

Sunt remediate prin slefuire sau prin adaus.

Prezenta porilor - corectarea se obtine numai in laborator, dupa slefuire, depunere de pasta si ardere. Cauzele sunt determinate de :

- Cuptorul are defectiuni (nu s-a creat vid) ;

Nu s-a vibrat suficient pasta fluida ;

Proportii mari de lichid, nu s-a uscat;

incorporare de particule de praf.

Zona incizala a dintilor frontali nu prezinta transparenta suficienta - nu a fost utilizata corespunzator masa ceramica; componenta metalica a fost modelata defectuos. Stratul de grund si dentina nu creeaza stratului de smalt aspectul transparent.

Corectarea este realizata dupa confectionarea unei alte componente metalice si ceramice.

Aspectul rugos al ceramicii - temperaturile pentru sinterizarea au fost necorespunzatoare, fie cuptorul este defect, fie nu a fost respectat regimul termic recomandat in prospectul trusei.

Aspectul sticlos al masei ceramice - este determinat de cantitati mari de pasta pentru smalt depuse, de nerespectarea valorilor tehnice. Temperaturi mari au actionat mai mult timp.

III. Fisurile, care produc fracturi si desprinderi, sunt determinate de:

*oxidarea insuficienta a aliajului;

*prezenta impuritatilor;

*incompatibilitatea intre aliaj si masa ceramica din punct de vedere fizic si chimic;

*dimensiunile componentei metalice necorespunzatoare;

*dimensiunea stratului de ceramica neuniforma;

*modificari brutale ale valorilor termice;

*insertia pe bontul modelului sau bontului dentar, efectuata fortat cand componenta metalica prezinta deficiente de adaptare transversala.

Desprinderea masei ceramice de pe componenta metalica, dupa o perioada de timp mai mica sau mai mare constituie cea mai grava si neplacuta defectiune.

Remedierea in cavitatea bucala este imposibila, desi sunt comercializate produse pentru reparatii. Lucrarea protetica dupa desprinderea partiala sau totala a masei ceramice se impune sa fie indepartata prin sectionarea elementelor de agregare la nivelul a doua fete.Tentatia de indepartare prin decimentare, datorita socurilor mecanice, poate sa fie urmata de succes (daca bonturile dentare sunt scurte, sau coroanele nu au fost adaptate transversal corect) sau poate sa fie urmat de un mare insucces (reprezentata de fracturarea bonturilor daca nu au fost reconstituite dupa devitalizare).

Desprinderea masei ceramice, are multe repercursiuni, pentru pacient trauma psihica, pentru medicul dentist lezarea prestigiului profesional, urmata de crearea unei atmosfere nefavorabile in randul pacientilor si consum de timp, pentru laboratorul de tehnica dentara, se adauga la cele descrise pentru stomatolog consumul de materiale cu pret de cost ridicat.

Cauzele desprinderilor, sintetic, pot fi:

- aliajul nu a fost compatibil cu masa ceramica;

- oxidarea sau bonding-ul nu au fost utilizate corespunzator;

- capa realizata cu pereti subtiri, deformabili ;

- insertia pe bontul dentar efectuata sub tensiune;

- cimentul folosit cu vascozitate crescuta, insertia s-a obtinut cu presiune mare;

- dimensiunea stratului de ceramica redusa;

- oxizii de aderenta au fost in strat gros;

- sinterizarea efectuata in regimuri termice incorecte;

- activitatea in laborator s-a desfasurat in conditii nefavorabile, multe impuritati (praf) in spatiu.