Integrarea ocluzala a restaurarii

INTEGRAREA OCLUZALA A RESTAURARII

Protezele fixe unitare sunt restaurari individuale care se realizeaza si se adapteaza astfel It sa fie m armonie cu functionalitatea sistemului stomatognat, pentru a nu obliga intregul sa idapteze noii situatii.

Pentm profilaxia disfunctiilor temporo-mandibulare, conformatia suprafetei ocluzale a restaurarii 717b11h are aceeasi importanta ca si adaptarea marginala si conturarea suprafetelor axiale pentru profilaxia cariei si a parodontopatiilor marginale.

in cazul unei ocluzii functionale, m absenta simptomelor de disfunctie temporo-mandibulara si de ocluzie traumatica, micile contacte premature si interferente ocluzale nu trebuie intotdeauna corectate. Daca nu exista semne si simptome obiective de suferinta, inseamna ca s-a realizat o adaptare si nu trebuie intervenit m scop profilactic. Daca restaurarea introduce noi discrepante ocluzale, solicitari suplimentare, echilibrul se poate destrama, balanta inclinand de la adaptare la neadaptare.

Restaurarile protetice trebuie sa se adapteze astfel incat sa fie m armome cu relatiile ocluzale existente m ocluzia de RC, in IM si in miscarile protmzive si de lateralitate:

- In PIM, restaurarea trebuie sa realizeze contact ocluzal simultan cu ceilalti dinti. Cuspizii de sprijin trebuie sa intre m contact cu fosetele sau crestele marginale ale dintilor antagonisti.

- Contactul cu dintii antagonisti trebuie sa se faca astfel incat vectorii fortelor ocluzale sa se transmita in axul lung al dintilor(. 11.64.).

- Intercuspidarea corecta la nivelul dintilor laterali asigura stabilitatea mandibulei in fazele terminale ale inchiderii gurii.

- Restaurarile care prezinta contururi excesive (supraconturari) vor crea contact prematur in ocluzia centrica (pacientul sesizeaza ca restaurarea inalta') (. 11.65.). Contactul prematur nou creat poate provoca dureri si mobilizarea dintelui. in tendinta de a evita obstacolul' se creeaza o noua PIM, mai confortabila, dar care poate duce la hipertonicitate musculara si modificarea raporturilor condililor.

- Restaurarile nu trebuie sa fie nici infraconturate, deoarece dispare contactul ocluzal. Ca urmare, se produce o eruptie activa accelerata a dintelui antagonist.

- in miscarile de lateralitate, tipul de ghidaj existent (canin sau de gmp) nu trebuie sa fie modificat prin protezare (. 11.66. a si b). Daca ghidarea miscarii mandibulei este preluata de restaurare este vorba de o interferenta de partea lucratoare (cu exceptia protezarii caninului).

- Restaurarea care realizeaza contacte de partea nelucratoare creaza implicit interferente.

- In cazul restaurarii caninului trebuie refacut ghidajul canin, daca acesta a existat in prealabil. Daca suprafata palatinala a restaurarii este convexa, panta de ghidaj va fi prea abrupta si pot sa apara simptome de disfunctie temporo-mandibulara. Daca suprafata palatinala este infraconturata, ghidajul nu se mai poate realiza si pot sa apara interferente de partea lucratoare sau nelucratoare.

- Restaurarea frontala trebuie sa ghideze miscarea protmziva a mandibulei impreuna cu dintii vecini (. 11.67.). Daca ea conduce singura aceasta miscare, ia nastere o interferenta, semn al unei conturari palatinale incorecte, diferita de a dintilor vecini.

. 11.66. Ghidaj canin (a) si ghidaj de grup (b) . 14.67. Ghidaj anterior corect in miscarea de lateralitate (39). realizat in protruzie de o -

restaurare frontala (39).

in concluzie, orice contact prematur sau interferenta ocluzala introdusa prin intermediul noii restaurari poate avea efecte nocive asupra parodontiului de sustinere al dintelui sau asupra restaurarii insasi (uzura, fractura). Prin crearea de noi reflexe neuro-musculare se poate instala o disfunctie temporomandibulara.