Batranetea este o perioada obligatorie daca vrei sa traiesti mai mult. Ea nu este boala, ci o etapa a vietii omului. Nu poate fi deci evitata ci doar amanata prin stil sanogen de viata. Pot fi tratate complicatiile ei.
Una dintre realitatile majore ale batranetii este scaderea potentialului biologic. Scaderea acuitatii vizuale si/sau auditive este urmata de scaderea indraznelii sau a vointei de a ramane membru activ al grupului si societatii din care face parte. Diminuarea auzului se poate complica cu aparitia unui delir paranoid, care il transforma pe cel in cauza intr-o persoana suspicioasa si morocanoasa, gata oricand sa interpreteze discutiile celor din jur ca fiind denigrari la adresa propriei persoane.
Ca o caracteristica a schimbarii in personalitate se remarca deplasarea interesului de la evenimentele si activitatile externe inspre trairile si cautarile sufletesti si spirituale. Dupa o viata traita intr-un ritm frenetic si obositor, la batranete persoana cauta sa-si gaseasca intelesul adanc sau ultim al vietii, este timpul inventarierii succeselor sau esecurilor unei intregi vieti, este timpul remuscarilor sau cel al bucuriilor molcome. Schimbarea se mai inregistreaza si in modificarea mecanismelor de "coping" care au ca scop final realizarea unui echilibru energetic, adica prezerrea fortelor si energiilor pe parcursul oricarei activitati. S-a obsert ca batranii care isi pastreaza sanatatea pana la rste foarte inaintate stiu sa-si mentina o gandire poziti, generatoare a unui concept pozitiv despre propria viata si persoana, care are ca rezultat obtinerea unui sentiment de satisfactie si " bien etre " in viata
Pentru America, actuala generatie de rstnici reprezinta vechea generatie a adultilor care si-au petrecut cea mai mare parte a perioadei de activitate in circumstante economice infloritoare. Bunastarea anilor '70, prezenta atat in America cat si in tarile Europene de Vest, s-a reflectat in abordarea rstei a treia intr-o maniera rationala, cei apartinand acestei generatii and prevederea si mijloacele de a-si asigura financiar batranetea. Pe de alta parte, aceeasi generatie a avut de suportat socul aparitiei unei boli incurabile, boala Alzheimer, care a devenit deja un aderat spectru care poate ameninta chiar si batranetile cele mai prospere.

Cu totul altfel stau lucrurile pentru actuala generatie de rstnici din Romania. Nascuti in timpul unei monarhii constitutionale, intr-un stat mic, dar cu o economie infloritoare, aceasta generatie a devenit generatia veteranilor de razboi, a celor care au dus razboiul pe umerii lor. intorsi acasa, au trebuit sa accepte instalarea comunistilor la putere si sa taca. intati sa respecte criteriul datoriei, tot ei au inaltat edificiul Romaniei socialiste, pentru ca copin lor sa nu treaca niciodata prin cea ce au trecut ei, copiilor lor sa nu le lipseasca nimic. invinsi a doua oara de mersul inexorabil al istoriei, oamenii apartinand acestei generatii s-au trezit peste noapte pensionati pentru limita de rsta. Revolutia din 1989 in loc sa le faca dreptate, recunoscandu-le meritele, i-a transformat in cea mai saraca si demna de mila categorie de populatie din tara noastra, printre ultimele si din Europa.
In concluzie: perioada de batranete care incepe in jurul rstei de 65 de ani si continua pana la moarte poate fi pentru unii o perioada plina de satisfactii, traita prin prisma unei integrari si integritati a Eu-lui sau, dimpotri, poate fi o perioada de insatisfactie, disperare, remuscare sau dezgust, ce naste gandul autolizei (Doina Cosman). Se considera in suicid cu cauza endogene si altul cu cauze exogene.
C. Enatescu arata ca suicidul endogen este legat de factori genetici si evolueaza in doua etape: aceea a pregatirii actului suicidar dominata de iriilitate si depresie urmata defaza de ambivolenta si in fine de trecerea la act Cercetarile clinice au aratat ca majoritatea absoluta (90%) dintre sinucigasi au suferit de tulburari psihice, mai frecventa fiind depresia, schizofrenia si alcoolismul cronic.
Cauzele exogene sunt din mediul inconjurator fizic si social.
La copii sinucigasi s-a obsert diminuarea tonusului emotional, mai ales cei ce traiesc in familii dezorganizate prin decesul sau plecarea parintu'lor din casa (Al.Trifan).
O alta lucrare ce trateaza problema suicidului este Suicidul de prof. Dr. Calin Scripcaru (Ed Scdcom, Iasi, 2006) in care autorul abordeaza tema pluridisciplinar si afirma ca toate cele trei religii monoteiste: cea Mozaica, Islamica si de buna seama Crestinismul repudiaza suicidul. in acest sens a scris Sf. Augustin si numerosi isihasti din biserica rasariteana. Majoritatea codurilor penale incrimineaza instigarea sau complicitatea la acte suicidare, ca si scolile si institutiile politice si civile precum si toate culturile lumii fac eforturi pentru inhibarea tendintelor suicidare. Cu toate acestea statisticile demonstreaza proliferarea tendintelor suicidare, ba mai mult in ultimii ani a cuprins si paturi sociale in trecut oarecum favorizate din acest punct de vedere: copii, adolescenti, tineri sau persoane de rsta a IlI-a. Aceasta situatie are mai multe cauze din care conditiile economice mizere, singuratatea, secularizarea intregii vieti cu lipsa oricarei sperante, inclusiv a aceleia de mantuire Divina, deci lipsa credintei in Dumnezeu. Copii ramasi singuri prin decesul, despartirea sau plecarea parintilor din familie in alte locuri pentru un trai mai bun, lasa copin in grija bunicilor, a fratilor mai mari sau a altor persoane, creeaza premisele pentru aparitia gandului de autoliza care mai tarziu se transforma in fapta practica de suicid. Legat strans de suicid este problema eutanasiei, motiv pentru care o prezint in continuare.

Eutanasia
Termen de origine greaca si semnifica moarte buna, adica moarte fara dureri mari si fara suferinte.
Problema eutanasiei a suscitat in ultimii ani discutii aprinse, dar este combatuta cu aceleasi argumente cu care se combate si suicidul, eafimd considerata un suicid asistat, dar in acelasi timp este definita si ca o moarte buna, adica moarte fara un chin prelungit, la necaz omul fiind inclinat sa se intrebe: ce rost mai are viata cand este trista?!
Se considera ca o viata demna trebuie sa fie urmata si de o moarte demna si in nici un caz eutanasia nu se accepta de catre biserica. Crestinismul ne cere sa lasam viata asa cum este ea, pana la capat, acceptarea suferintelor terminale fiind ultima doda de mantuire, altruism si generozitate, ultima proba de dragoste si cautare de sine. Necazurile sunt considerate ca incercari la care ne supune Dumnezeu ca sa ne testeze credinta si sa ne intareasca in credinta de aceea ele trebuie suportate.
Lucrurile nu sunt insa atat de simple.
Exista cazuri cand viata devine un chin atat pentru bolnav, cat si cei care sunt obligati - moral si material - sa-l ingrijeasca/personal medical sau apartinatori. Varstnicii bolnavi sunt in masura sa judece mai exact aceste situatii extreme cand se pune aceasta problema in mod concret
Astfel ca discutia se continua jara sa se realizeze un consens, nici la problema in sine si nici la cazurile concrete.
Personalitati de mare loare ca Schopenhauer spunea: Viata nu merita sa fie traita atunci cand nu rezer decat deziluzii si neplaceri (iar daca se adauga si dureri insuporile si se pierde autoservirea, atunci apare gandul eutanasiei). Este greu deci sa nu accepti o discutie despre eutanasie, iar ca muritor esti tentat sa dai sfaturi in legatura cu acest esential eveniment al sfarsitului vie^i umane. Se recunoaste ca exista o fi/osofie a mortii dupa cum este una a vietii dar oamenii se comporta foarte diferit in ambele, de aceea este greu de dat sfaturi si sa imbratisezi opinii ferme in care sa crezi ca au o labilitate generala.
Se poate spune doar ca omul are dreptul sa sfarseasca in demnitate indiferent daca a avut o viata demna, noi cei din jurul lui avem obligatia sa-l ajutam sa treaca dincolo demn; chiar daca fiinta umana fiind a mai avut si greseli. Fiecare sa sfarseasca impacat cu el si cu cei din jurul sau. Consider ca medicul este obligat in acest sens sa-l ajute, restul apartine destinului..

Eutanasia-controverse, abordare multidiscipUnara17

La jumatatea anilor 90, Dictionarul Oxford definea Bioetica drept disciplina care studiaza problemele etice rezultate din progresele medicinii si biologiei. Adica transt, eutanasie, procreatie asistata medical, experimentele genetice pe animale si pe oameni
Prin eutanasie, care inzeceste inseamna "moartefrumoasa"sau "usoara", se subintelege ajutorul medicului in curmarea vietii bolnavului ce sufera de o boala incurabila. Pentru prima data in istoria omenirii, eutanasia a fost legiferata in anul 1906, in statul Ohio, SUA. A fost practicata si in Germania hitlerista, unde erau omorati copii nou-nascuti cu defectiuni fizice, bolnavi incurabili si inlizi.
Astazi sunt acceptate urmatoarele definitii: eutanasia semnifica sfarsirea vietii unei persoane pentru a o scapa de o boala incurabila, o suferinta intolerabila ori o moarte umilitoare. De cand progresele tehnologice ale medicinii fac posibile prelungirea vietii muribunzilor sau comatosilor, eutanasia a capatat si intelesul de a nu interveni mortii. Asadar, eutanasia acti inseamna oprirea vietii pacientului intr-un mod nedureros, pentru a-l scapa de suferinta (de exemplu, injectarea unei doze letale de medicament). Eutanasia pasi inseamna a nu preveni moartea (de exemplu cand medicul nu conecteaza un pacient, aflat in stadiu terminal, la aparate pentru mentinerea Junctiilor vitale). De asemenea, exista: eutanasia voluntara, cand o persoana cere sa fie omorata (fie prin eutanasie acti, fie prin una pasi). Se mai cunoaste si eutanasia involuntara, atunci cand pacientul nu poate lua vreo decizie (este comatos). Medicii si familia hotarasc daca fi deconectat de la aparate sau cei care, in alte state, poarta asupra lor "nota" DNR (do not resuscitate) si carora nu li se acorda primul ajutor cand fi nevoie.
Eutanasia trebuie diferentiata de sinucidere asistata, caz in care pacientul se omoara ajutat de o alta persoana In legatura cu cele doua notiuni folosite, eutanasia si suicidul asistat, este corecta ideea ca acesta din urma e un fel de eutanasie voluntara mixta, acti si pasi, desi unii il citeaza doar ca "voluntary passive euthanasia (VPE)".
Pentru suicidul asistat de medic se foloseste expresia "Physician assisted suicide (PAS)".
Daca lucrurile sunt clare cand definim termenii, totul devine extrem de complex daca ne gandim la exprimarea juridica, la practicile si la opiniile din diferite tari. Unii militeaza pentru legiferarea eutanasiei si considera ca ea face parte din drepturile omului.
Astfel, se transfera puterea medicului in mainile bolnavului, pentru a-si decide singur soarta. De fapt, medicul nu-l elibereaza numai pe bolnav de suferinta, elibereaza familia si societatea de pacientul devenit o pora inutila. Altii considera pe drept ca in spatele eutanasiei se pot ascunde si interese meschine (mosteniri, etc.)
Bisericile crestine, de exemplu, nu admit eutanasia, deoarece ea inseamna ucidere. Aceasta practica e considerata a avea un caracter anticrestin, deoarece contravine poruncii Dumnezeiesti "Sa nu ucizi". Totusi, daca medicii decid ca pacientul este intr-o stare de coma ireversibila, biserica considera ca fapta nu constituie eutanasie acti sau sinucidere, ci o acceptare a mortii iminente. Ca urmare, lasa ca boala sa-si urmeze cursul natural, acolo unde ingrijirea medicala nu mai poate reda sanatatea.
In lume exista astazi trei puncte de vedere deosebite privind eutanasia.In primul rand, exista state/tari care interzic eutanasia si/sau suicidul asistat, in care codurile penale sanctioneaza omorul la cerere, ca si crima de omor obisnuit sau cu circumstante atenuante. Este cazul Frantei, Germaniei, Italiei, Spaniei, Austriei, Greciei, Islandei, Finlandei, Romaniei etc. In Romania, vechiul cod penal, prin articolul 468, reglementa omorul fara voie sau din compasiune, pedepsindu-se cu temnita de la 1 la 5 ani si cu temnita grea de la 3 la 8 ani pentru uciderea unei persoane la rugamintea staruitoare, serioasa si repetata, sub impulsul unui sentiment de mila si pentru a curma chinurile unui bolnav incurabil. in noul Cod Penal, eutanasia nu are nici o relenta juridica.In al doilea rand, exista astazi state care admit testamentul biologic. Astazi, practica este in vigoare in 40 de state in SUA.In al treilea rand, exista tari care au legalizat eutanasia sau suicidul asistat (Elvetia, SUA). in ultimii 60 de ani, s-au facut incercari repetate de legalizare a eutanasiei in Anglia. Temporar, s-a legalizat eutanasia in Teritoriul de Nord al Australiei (intre 1966 si 1997). Legalizari partiale s-au facut si in Columbia si Cambodgia, unde Curtile Constitutionale au aprobat acest lucru.
In Olanda, s-a realizat legalizarea eutanasiei prin de/incriminare, dupa unele opinii, legea respecti confirma frumusetea vietii, demnitatea omului pe baza autodeterminarii, tara aceasta putand constitui un exemplu. in Belgia, Legea privind dezin-criminarea eutanasiei a fost promulgata in septembrie 2002, dezbaterile au durat 17 luni si s-au depus 684 de amendamente. Are conditii mai stricte de realizare decat in Olanda. Legea marcheaza recunoasterea autonomiei vointei omului, singurul in masura sa judece suferintele, calitatea si demnitatea ultimelor clipe de viata.
Dintotdeauna a existat insa un larg curent de opinie impotri eutanasiei. Au fost dezbateri mai mult sau mai putin argumentate pro sau contra - intre medici, filosofi, bioeticieni, preoti etc.Insa, contraargumentele cele mai clare au venit din ingrijirile paliative. OMS a definit ingrijirile paliative ca ingrijiri active si complete ale pacientilor suferind de o maladie ce nu mai raspunde la un tratament curativ. Filosofia ingrijirilor paliative include cinci principii:

Acceptarea ideii ca a muri este un fenomen normal;

Ameliorarea simptomelor care perturba stadiul terminal este un scop al tratamentului;

Este necesar sa se sustina familia in timpul doliului

O echipa pluridisciplinara compusa din profesionisti si benevoli este cea mai apta de a aplica acest tip de tratament
A sti si a putea ingriji pacientul de la nastere pana la moarte este ambitia dintotdeauna a medicinii. A prelungi viata, a intarzia moartea ramane una din marile ei sperante, si astfel, intre incercarea disperata de a mentine in viata cu orice pret si spectrul eutanasiei, in ultimii 20 de ani, in medicina occidentala s-au conturat, ca o noua disciplina, ingrijirile paliative. in 1990, la primul congres al Asociatiei Europene de ingrijiri Paliative, psihiatrul francez E. Goldenberg a vorbit despre cererea de cutau as ie ca despre o ultima cerere disperata de ajutor, ea fiind o ultima tentati de comunicare a unei persoane supusa unei suferinte globale. Eutanasia acceptata devine, in consecinta, o tentati de comunicare ce este pierduta, o cerere de ajutor ce nu a fost inteleasa. Cererea de eutanasie este, in acest caz, mai putin o problema legata de moarte, cat o problema a pacientului legata de schimbarea identitatii si lorii vietii sale in momentul in care moartea se apropie. Ea nu survine decat atunci cand angoasa pacientului este foarte crescuta dar, in ciuda aparentelor, ea creste si mai mult cand eutanasia este acceptata, culminand in momentul efectuarii ei. In acest context, Asociatia Europeana de ingrijiri Paliative a elaborat un principiu referitor la refuzul a priori al eutanasiei. Medicul nu trebuie sa intreprinda nimic din cea ce ar putea sa prelungeasca sau sa agraveze suferinta pacientului sau si trebuie sa faca totul pentru a tamadui suferinta morala si spirituala.
Astfel ca intotdeauna, aderul este unde, la mijloc. Iar la probleme de asemenea complexitate, solutiile nu pot fi simple. O mai buna organizare institutionala nu poate decat sa ajute la gasirea acestor solutii.
Cu ocazia Conferintei "Etica in cercetare si stiinta - situatia si perspectivele in tarile candidate la Uniunea Europeana", desfasurata la Bratisla, in martie, 2002, prof. Dr. Jozef Glasa - presedinte al Asociatiei Grupurilor de Bioetica din Europa Centrala si de Est, director al Institutului de Etica Medicala si Bioetica din Bratisla - a vorbit despre rolul comitetelor nationale de bioetica. Ele exista si functioneaza intr-o diversitate de forme, fiind organizate pe langa guverne sau parlamente, in cadrul unor ministere, in cadrul mass-media, de catre publicul larg sau organizatii profesionale. Ele dezbat probleme de bioetica importante pentru societate, fiind investite cu o autoritate sporita in acest sens si bazandu-se pe cooperare si pe existenta unui fond comun de experienta in domeniu al diferitelor grupuri de bioetica. Rolul unui Comitet National de Bioetica poate fi de avizare si supraveghere din punct de vedere etic a cercetarilor stiintifice, rol consultativ pentru comitetele locale de bioetica, rol in reprezentare pe international si in proces de armonizare al legislatiilor si, uneori, rol in revizuirea unor protocoale nationale de cercetare in domeniul biomedical.
Eutanasia are un pronuntat caracter multidisciplinar, preocupand stiinte ca tanatologia, deontologia, antropologia, bioetica, biodreptul, psihologia medicala si sociologia medicala. De aceea eutanasia nu trebuie lasata numai pe seama medicilor si juristilor, fiind nevoie de o tratare interdisciplinara.
Intre marii medici care si-au cerut eutanasierea citez pe Sigmund Freud (1856-l939) care la rsta de 83 de ani a cerut insistent medicului sau care-i era si prieten sa-i administreze o doza mortala de morfina, nemaiputand suporta chinurile durerii provocate de un cancer al lului palatin cauzat de acism practicat din tinerete.
Am amintit in aceasta sectiune de dorinta persoanelor rstnice ca momentul stingerii sa nu fie cu dureri mari si greutati pentru cel ce paraseste lumea si pentru cei insarcinati sa Ie vegheze sfarsitul. Toti batranii isi doresc moarte buna. Aceasta moarte buna inseamna moarte usoara fara suferinta si dureri si mai ales sa nu-si piarda mai inainte capacitatea de autoservire si cu constiinta ca si-a facut datoria in viata (deci fara regrete si mustrari de constiinta).In conceptia profesorului de psihologie clujean Nicolae Margineanu moarte buna inseamna nu o stingere linistita, ci constiinta ca ti-ai implinit misiunea pentru care ai fost trimis pe pamant, langa patul de moarte, aflandu-se langa copii si nepoti. Trecerea este atunci usoara, muribundul fiind convins ca si-a facut datoria, ciclul sau fiind incheiat. ( bibliografia selecti)