Pastura: indicatiile si contraindicatii pasturii

Pastura

Pastura, avand ca si componenta majora polenul, are, desigur, proprietati asemanatoare acestuia.

Totusi, deoarece pastura contine si mici cantitati de miere si secretii salivare ale albinelor lucratoare, dar mai ales pentru ca marea majoritate a granulelor de polen sunt deschise , digestibilitatea pasturei este mai mare decat a polenului .

Din aceasta cauza , din punct de vedere nutritiv , pastura este mai buna decat polenul .

Cum polenul este considerat un nutrient major, putem conclude ca in cele mai multe cazuri pastura este superioara polenului. Pastura continand mai multa vitamina K si acid folic decat polenul , are un efect antihemoragic mai bun.

Pastura este un polen pre-digerat, utilizat pentru hranirea intregii colonii de albine, dar mai ales a 'copiilor' albinelor (larvele). De aici putem accepta ca acest extraordinar produs apicol complex poate fi administrat cu incredere si copiilor nostri .

Proprietati terapeutice si curative ale polenului

 Compozitia pasturii este

asemanatoare cu cea a polenului.Diferentele in compozitie apar datorita:

mierii suplimentare pusa de catre albine deasupra fiecarei celule cu polen (pastura);
prezentei temperaturii si umiditatii ridicate in interiorul stupului ce favorizeaza multiplicarea diferitelor bacterii si a drojdiei in interiorul fiecarei celule de pastura (aceste bacterii si drojdii sunt unele prietenoase cu albinele; altele sunt in mod uzual distruse in mod direct de catre polenul insusi, de catre mierea sau nectarul adaugat sau de urmele de propolis de pe peretii celulelor fagurilor); aceste microorganisme vor dezintegra granulele de polen, permitand astfel nutrientilor sa fie mai usor digerati de catre larve sau adulti.

Datorita acestei micro-dezintegrari ce are loc inauntrul fiecarei celule de pastura, pastura este mult mai buna din punct de vedere al digestibilitatii decat polenul de albine.Daca aceasta dezintegrare nu apare, granulele de polen vor fi aproape complet nefolositoare pentru larve, care nu pot desface cu usurinta aceste 'micro-nuci de cocos'.
amestecarii de catre albine, in fiecare celula de pastura, de diferite tipuri de polen, de obicei de la flori diferite.

 Indicatiile pasturii

Indicatiile principale ale pasturii sunt in alimentatia copiilor si acelor persoane ce sufera de una sau de mai multe boli grave din zona tubului digestiv ( ulcere, tumori, ciroza etc.) si ca rezultat nu pot digera corespunzator polenul.

         Pastura are un gust mai acru datorita fermentatiei specifice care are loc in fagurii cu polen; este mai buna decat polenul in toate bolile legate de ficat si de functionarea lui .

         In Medicina Traditionala Chineza, gustul acru stimuleaza energia (Qi) a elementului 'Lemn', care ajuta functionarea urmatoarelor elemente fizice si psihice:

ficat;

cula biliara;

muschi (netezi, striati, cardiac) si tendoane;

ochi;

imaginatia, creativitatea;

energiile de regenerare.

 Administrarea pasturii

Pastura este polenul deschis si transformat biochimic. Polenul are acelasi tip de relatie cu pastura ca laptele cu zerul sau laptele cu iaurtul. Deci, vorbind in general, pastura este mai nutritiva decat polenul si este mai usor de absorbit de catre celulele noastre. Administrarea ei este foarte asemanatoare cu cea a polenului. Singura diferenta posibila este cea legata de dozaj. Pentru efecte similare, pastura este administrata in doze mai mici decat polenul.

Principalele metode de administrare sunt:

 Intern:
Pe gura, prin inghitirea pasturei neprelucrate sau amestecarea ei cu miere sau cu alte alimente ca iaurtul, cereale, paine etc.
Sublingual (amintiti-va cazurile chirurgicale sau legate de tumori)
Prin alimentatie chirurgicala sau artificiala, cand pastura, polenul, mierea, laptisorul de matca, propolisul si alte alimente usor de digerat pot fi administrate,scurt-circuitand gura, direct in stomac sau in intestinul subtire.
Supozitoare rectale, in cazul pacientilor cu adenom de prostata
Supozitoare vaginale, in diferite afectiuni genitale la femei

 Extern:

In cosmetica, ca si component al mastilor cosmetice, combinat cu miere si/sau laptisor de matca, extracte florale etc.
In dermatologie, ca adjuvant nutritional pentru celulele pielii.

 

Reguli de administrare a pasturii

 Testarea alergiei la inceput.
Inceperea cu mici cantitati.
Pastrati pastura (bruta sau combinata) cat mai mult posibil sub limba, inainte de a o inghiti.

 

Reguli de conservare a pasturii

 Fara caldura
Fara lumina
Fara umiditate excesiva
Fara aer, daca este posibil (vacuum)
Sa fie refrigerat, dar numai in mici recipiente (maximum 100 grame)
Inainte de a fi deschis, recipientul trebuie tinut la temperatura camerei pentru 30 - 60 de minute pentru a evita evaporarea vaporilor de apa condensati

 

Contraindicatii

Pentru pastura, contraindicatiile si limitele sunt aproape identice ca si pentru polen.

Din cauza transformarilor suferite in stup (sub actiunea bacteriilor specializate), pastura are unele contraindicatii si limite diferite de ale polenului.

Pastura este mai 'neteda' decat 'asprul' polen deoarece este intotdeauna deschisa. Fiind deschisa, irita mai putin mucoasa tractului digestiv in procesele de digestie si de absorbtie. Ca rezultat, toleranta tractului digestiv este crescuta.

Totusi, deoarece pastura poate contine mici cantitati de polen ne-deschis, poate prezenta, in unele cazuri, aceleasi probleme ca si polenul, in special cele legate de alergii.

Pentru a diminua problemele menionate mai sus (alergii + intoleranta) este intotdeauna o buna idee ca pastura sa fie amestecata cu miere (la inceput in raport de 1:10, apoi 1:8, 1:6, 1:4, 1:2, 1:1). Apoi se amesteca ambele cu cantitati suficiente de lichide (ceaiuri de te, sucuri de fructe, apa, iaurt etc.).
Diluarea pasturei conduce la diluarea polenului, astfel posibilele reactii adverse vor fi considerabil diminuate. Un alt 'truc' este sa va sfatuiti pacientii sa foloseasca separat extract moale de propolis sau tinctura de propolis sau apa de propolis extrasa direct care are foarte bune proprietati antiinflamatorii si antialergice.

         Astfel, putem enunta legile urmatoare:

Nu permiteti ca pastura, in cantitati normale, sa ajunga la nivelul nasului pacientilor (prin ceai + miere + pastura in inhalatii, de exemplu), daca pacientul are o alergie respiratorie la polen.
Nu permiteti ca pastura, in cantitati normale, sa ajunga la nivelul stomacului pacientilor, daca pacientul are o alergie digestiva la polen.
Nu administrati cantitati mari de pastura celor suferinzi de diabet.
Nu administrati cantitati mari de pastura, cel putin initial, persoanelor suferinde de afectiuni severe ale tractului digestiv. Tratati sau ameliorati aceste boli mai intai cu propolis, miere, laptisor de matca + ceaiuri de te, apoi adaugati pastura in dieta lor.

 

Limite

Pastura nu poate vindeca un tesut, un organ sau tot corpul mult prea slabit pentru a putea sa prelucreze prin mecanisme specifice (digestie si absorbtia energiei in general).
Pastura nu poate vindeca celule sau tesuturi indepartate daca nu poate ajunge in aceste zone; de exemplu, vitaminele, enzimele, energia pasturei nu pot ajunge la celulele cardiace blocate prin infarct miocardic.

 

Toate contraindicatiile si limitele de mai sus sunt mai mult sau mai putin relative, si trebuie judecate in mod specific in relatie cu starea reala a pacientului, o stare ce poate fi diferita de la o zi la alta.
Este recomandat sa aveti o relatie de buna intelegere cu alergologul local.

 Ca o concluzie generala, se observa ca pastura are indicatii mai bune decat polenul, fiind recomandata in tratarea unui spectru larg de afectiuni.