Pe langa parametrii fundamentali ai unei substante (produs) cu actiune medicamentoasa (active biofarmacologice) si anume: identificarea principiilor active si determinarea lor cantitativa, conditia celui ce se refera la biodisponibilitatea substantelor continute completeaza "bateria" utilizarii biologice a produsului, devenind cel de al treilea parametru fundamental.
Biodisponibilitatea este un concept care se refera la cantitatea de substanta medicamentoasa care ajunge nemodificata in circulatia sistemica;dintr-un medicament sau produs cu actitate biologica .administrat organismului uman sau animal, precum si la teza cu care are loc procesul absorbtiei sale. Evaluarea eficientei relative a absorbtiei se face de regula cu ajutorul farmacocineticii.
Cunoasterea biodisponibilitatii unui medicament sau substanta cu acest caracter prind actiunea sa asupra organismului prezinta importanta pentru terapie, intrucat in multe cazuri, raspunsul biologic si efectul terapeutic este proportional cu concentratia substantei medicamentoase in circulatia sistemica, in prima etapa.
De asemenea in etapa moderna a farmacoterapiei s-a silit si neechivalenta biologica si terapeutica a unor forme farmaceutice echivalente chimic, dar structurate diferit, aceste diferente de biodisponibilitate a formelor farmaceutice datorandu-se si unor diferente in formularea lor, cat si unor factori biologici ai organismului (receptitatea). De aceea in cadrul actual al abordarii moderne a farmacocineticii se desfasoara cercetarea cunoasterii aspectelor legate de
receptorii farmacologici la nivelul celular si molecular in cadrul disciplinelor de biologie celulara si moleculara. Cu alte cunte, este necesara cunoasterea biodisponibilitatii principiului activ al compusului in atie cu biodisponibilitatea principiului pur ca atare. O asemenea problema detine o importanta deosebita in comportarea farmaceutica a produsului stupului in cazul nostru. Acest fapt este legat si de faptul, de altfel stiut, ca un efect de tip terapeutic difera, uneori crescut cat si determinat, dupa administrarea extractelor sau formelor "brute" ale unor produse in atie cu efectele substantelor active in stare pura (acolo unde sunt cunoscute).
Orice molecula inclusiv cea de medicament este "citita" la intrarea in celula de catre un receptor specific. Patologia de receptor- in cadrul patologiei informational biologica - trebuie considerata ca parte esentiala in strategia farmacologiei actuale (Restian, Neacsu) in care, in cazul nostru,
apiterapia isi are locul sau cuvenit.
Alt element esential constitutiv al strategiei - dar mai ales al tacticii - farmacologice actuale, moderne, il reprezinta cel al biocronologiei fiind stiut ca exista o bioritmicitate precisa a proceselor i in organism. Bioritmologia - disciplina stiintifica consacrata astazi in domeniul biomedical modern -ofera prin preocuparile sale nu numai date fundamentale pritor la desfasurarea in timp a proceselor biologice, dar si elementele coordonatoare pentru practica medicala, administrarea medicamentelor trebuind a se face dupa criteriile de bioritm, pentru un bun randament biologic si farmacologic (v. Neacsu, C. Ritmurile biologice Bucuresti, Editura Medicala, 1990). Cronofarmacologia - ramura a cronobiologiei si sora a biorit-mologiei - trebuie a fi promovata de catre toti cei care activeaza cu arsenalul farmacologic: cercetator, producator sau manipulator de substante medicamentoase sau medicamente propriu-zise.
Produsele melifere sau medicamentele apiterapice - prin eficienta lor reala, prin capacitatile lor bioinductoare certe - trebuie inserate in mod obligatoriu in aceste "reguli" ale realitatii biologice. Este cunoscut si faptul ca insasi domeniul alimentatiei uzuale este astazi tributar conceptelor bioritmologiei, datele cunoasterii actuale, rezultat al cercetarilor sustinute, impunand noi atitudini in comportarea fata de propriul nostru organism.
Odata cu preocuparile sustinute prind utilizarea, in mod stiintific, a produselor stupului intr-o modalitate terapeutica, s-au preconizat-in cadrul unor centre consacrate-diferite "scheme" de aplicare a acesteia. Experientele diferitilor autori (Franta, SUA, Rusia, Romania, Bulgaria etc.) au stat la baza conturarii unor scheme sinoptice prind utilizarea produselor stupului pentru scopuri preventive si/sau curative apiterapeutice. Scoala Franceza (Y. Donadieu) preconizeaza schema prezentata in elul 1.
Mierea se recomanda in general la mesele de dimineata (mai ales pentru copii) pe tartine, ca inlocuitor de
zahar obisnuit sau ca limonade dupa masa;
polenul multifloral, diluat intr-un pahar cu apa inaintea micului dejun, indulcit cu miere, daca se cere;
laptisorul de matca, aproximativ cate 3 luni pe an (sfarsitul iernii si toamna), cate jumatate gram dimineata pe nemancate pe cale sublinguala (lasat sa se topeasca in gura); propolisul si veninul de albine la necesitate si/sau dupa indicatiile medicale.
Proportia utilizarii produselor stupului ca aliment si ca medicament in decursul timpului a fost variabila. in general, proportia utilizarii acestora ca aliment a depasit pe aceea ca medicament, existand totusi si perioade cu consum exagerat ca medicament (elul 2).
Apiterapia, in esenta, utilizeaza in scopuri terapeutice produsele recoltate, transformate sau secretate de albine in mod deosebit in folosul lor. Astfel polenul este un produs recoltat, propolisul este un produs recoltat si putin transformat,
mierea este un produs recoltat si transformat, iar veninul si laptisorul de matca sunt produse secretate./in aceste conditii, oamenii trebuie sa inteleaga sprijinul deosebit din partea albinei, mai ales raportat la alte relatii om-insecta.
/Locul apiterapiei prin aceste produse, de asemenea, trebuie apreciat ca valoros pentru organismul uman,
produsele stupului detinand, precum se stie, dubla capacitate de aliment sau medicament. Acest dublu potential biologic face ca utilizarea lor sa capete un statut special pentru biologia omului, cele doua "capacitati" oferite de produsele stupului fiind benefice atat in stadiul de sanatate al organismului, cat si in prevenirea si ndecarea unor boli./
/Modul de "actiune" al acestor produse, prin proprietatile biochimice meolice (oferite de continutul fiecaruia dintre ele) dar mai ales prin cele farmacologice (prin principiile active pe care le detin) apare cu totul deosebit in cadrul "medicinii naturiste" ce cuprinde utilizarea produselor naturale direct sau prelucrate. /
Aproape toti cercetatorii in
apiterapie accepta ideea ca multe din produsele utilizate in aceasta modalitate apartin in mod esential terapiei de teren, adica actionand asupra indidului in ansamblul sau biologic (intr-o modalitate sistemica dupa conceptul nostru), asigurand o eficienta ce se integreaza in ceea ce se defineste ca medicina preventiva (adevarata medicina dupa Donadieu - 28/454) care, in prezent, rene in interesul preocuparilor de asigurare a sanatatii lumii contemporane.
