a Principalii constituenti cunoscuti: fier; fosfor; mangan; arsenic; cupru a zinc; iod (15
45 mg la 100 g); calciu (200 mg la 100 g);
ulei sulfoazotat; vitamine: C (140 mg la 100 g). A, B, PP, E; caroten; extract amar.
# Proprietati:
Aperitiv.
Tonic. a Remineralizant.
AnHanemic.
Antiscorbutic ca si lint
Hipoglicemiant. '
Expectoram.
Sud ori fie.
Vcrmifug. .
Anticancer (injectiile de extract de creson frineaza
cancerele experimentale: L: Binet). <
Antidotul nicotinei.
.Stimulentul vitalitatii bulbului pilos (dr. H. Brel).
;i hreanul e
Indicatii:
-
Uz intern:
Inapetenta.
Astenie.
Limfatism.
Scorbut.
Anemie.
Tuberculoza.
Bronsite, afectiuni pulmonare.
Dermatoze (eczema, riie, pecingine).
Litiaze biliare, afectiuni hepatice.
Litiaze urinare, afectiuni urinare (retentia urinei).
Reumatism.
Paraziti intestinali.
a Hidropizie.
Diabet.
Cancere.
Uz extern:
Alopecii, afectiuni ale pielii craniului.
Plagi atone, ulcere.
# Mod de folosire (trebuie folosit proaspat): Uz intern:
.A Suc de creson: 60150 g pe zi, in apa sau intr-o
supa rece. Un pahar de Bordeaux la trezire: vermifug. Cura de dezintoxicare si de frumusete.
Retentie de urina: 1/2 pahar de suc + ulei de
migdale dulci sau untdelemn de masline, in parti egale.
-Decoct diuretic: 1 mina de creson, 3 cepe, 2 napi la litrul de apa. 3 pahare pe zi, intre mese.
Uz extern:
-Alopecie: frectii cu suc (fortifica, opreste caderea parului).
Plagi atone: aplicari cu frunze proaspete pisate (cicatrizant). Deopotri pentru abcese, flegmoane, antrax.
Pistrui: trei parti de suc si o parte de miere. Se agita. Lotiuni, cu un tampon de bumbac (hidrofil) sau ta, dimineata si seara. Dupa uscare se spala cu apa.
N.B. .
1) Bogata compozitie a cresonului ne convinge de diversele lui proprietati si idicatii.
Ne fi deopotri usor sa constatam ca acest aliment-medicament are proprietati comune cu alte vegetale, pe temeiul acelorasi constituenti. Astfel, esenta lui sulfoazotata, pe care o gasim si la alte crucifere (ridichia neagra, hreanul, rza ) ii confera o actiune remarcabila, mai ales la nivelul ficatului, al intestinului, al aparatului pulmonar, al tegumentelor si fanerelor, al articulatiilor (se cunoaste de vreme indelungata activitatea sulfului asimilabil).
Pentru Rancoule, cultivind cresonul intr-o apa imbogatita in fier si iod, ar trebui sa-i sporim continutul in aceste elemente si, prin aceasta, eficacitatea lui in anumite sindroame.
Mentionam faptul ca ta aceasta, in doze prea tari, este greu tolerata de anumite stomacuri si, de asemenea, poate provoca fenomene de cistita- in cazul acesta, se vor reduce dozele.
2) Cresonul salbatic
infectat de dejectiile oilor
poate transmite parazitul du ficatului (parazit hepatic); deci, sa ne ferim de cresonul riurilor care strabat pasunile.
