ELECTROTERAPIA

1. Notiuni de electrofiziologie.

Excitabilitatea electrica a nervilor si muschilor se caracterizeaza prin doi parametrii:

1) Reobaza (curentul de prag), este definita ca fiind pragul fundamental, adica, intensitatea minima a unui curent continuu, care produce o contractie musculara, la o inchidere brusca si prelungita a curentului electric.

2) Cronaxia unui muschi , ce reprezinta timpul minim necesar al unui curent, avand valoarea egala cu dublul reobazei, pentru a produce o contractie musculara liminara.

Excitarea tesutului muscular sau nervos, in diversele patologii ale organismului uman, atat in scop terapeutic, cat si in scop experimental sau de diagnoza, se realizeaza prin intermediul asa numitelor stimulatoare electrice.

1) Stimulatoare de curent constant - la care, curentul excitator este constant, fiind independent de variatia rezistentei tesutului excitat.

2) Stimulatoare de tensiune constanta - la care, tensiunea semnalului furnizat la iesire este constanta, independent de variatia rezistentei tesutului excitat.

2. Joasa frecventa

I. Curentul galvanic

Curentul galvanic este curentul continuu experimentat initial in terapia neuro-musculara de fizicianul Galvani si care se numeste galvanoterapie. Este definita ca aplicarea unui flux neintrerupt de electroni, unidirectional, a carui intensitate ramane constanta pentru un mediu conductor a carui rezistenta electrica este si ramane fixa.

• Efecte biofiziologice datorate curentului galvanic.

Se manifesta cu maxima intensitate in jurul axului ce uneste cei doi electrozi, fiind specifice fiecarui pol.

a)    Efect analgezic, manifestat mai ales la anod, datorita actiunii asupra receptorilor senzitivi ai durerii din tegument si asupra fibrelor nervoase senzitive. Anelectrotonusul se intalneste la intensitati mari ale curentului. Efectul analgezic-sedativ se mai explica si prin efectul curentului asupra cresterii pragului de sensibilitate a receptorilor periferici, asupra SNC si asupra micro-circulatiei locale.

b)   Efect de stimulare, excitare manifestat la catod, realizeaza contractii musculare ca urmare a actiunii curentului asupra fibrelor nervoase motorii. Catelectrotonusul este intalnit la intensitati mai mici ale curentului.

c)    Efect sedativ, datorat actiunii asupra SNC, in urma careia se constata o hiporeflexie osteo-articulara in cazul aplicarii formei descendente a curentului galvanic (cranial anod +, podal catod ).

d)   Efect hiperemiant - vasodilatator - biotrofic, datorat activarii vascularizatiei locale dar si cu efecte asupra circulatiei generale. Asistam intr-o prima faza la vasoconstrictie urmata de o vasodilatatie reactiva mai ales la polul negativ, aceasta producand eritem cutanat si cresterea temperaturii locale. Efectul se explica si prin actiunea asupra fibrelor nervoase vegetative vasomotorii care controleaza circulatia superficiala si cea profunda.

e)    Efect de reglare nespecifica neuro-vegetativa, in cazul aplicarii in regiunea cervicala unde actioneaza a 242g69c supra zonei reflexogene numita gulerul Scerbac si actiune de electie asupra tonusului vagal si a celui simpatic. Reactivitatea neuro-vegetativa este un element individualizat pentru fiecare pacient supus galvanoterapiei.

         Modalitati de aplicare practica a galvanoterapiei

1. Galvanizarea: consta in aplicarea a doi electrozi, de obicei metalici (Pb) sau din cauciuc electroconductor, pe tegumentul regiunii de tratat, prin intermediul stratului hidrofil, realizand un circuit inchis. Dimensiunile electrozilor pot fi egale si adaptate regiunii de tratat, caz in care metoda se numeste tehnica bipolara (anodul si catodul exercitandu-si efectele simultan), sau se pot aplica electrozi de dimensiuni inegale, caz in care densitatea de sarcini electrice se concentreaza in electrodul de dimensiuni mai reduse, devenit astfel electrod activ cu efecte in functie de polaritatea aleasa, electrodul mai mare ramanand indiferent.

2. Baile galvanice (hidroelectrice) constau intr-o tehnica terapeutica in care membrele pacientului sunt dispuse in 4 vane din faianta, portelan, sau material plastic polimerizat armat cu fibrele - diete ep baza de fibre" class="text">fibre de sticla (versiunea moderna),caz in care, procedura, poarta denumirea de baie galvanica quadricelulara (Schnee), sau o alta varianta, in care pacientul este introdus cu intregul corp, intr-o vana de baie tipica, aceasta tehnica purtand denumirea de baie totala (Stanger).

3. Galvanoionizarea - denumita si ionoforeza sau ionizare - este metoda terapeutica bazata pe proprietatea curentului galvanic de a ioniza substante farmacologic active aflate intr-o solutie slab concentrata de pana la 3 % si de a favoriza trecerea acestor ioni prin migrare spre polul opus prin tegumente sau mucoase. Pentru aceasta, solutiile medicamentoase se plaseaza pe stratul hidrofil al electrodului de aceeasi polaritate cu cea a ionului principal activ terapeutic. Efectul ionoforezei se realizeaza prin dubla actiune a medicamentului si a curentului. Ionii activi simplii sau radicalii liberi traverseaza tegumentul indemn prin porii glandelor sebacee si sudoripale, ajungand in straturile subtegumentare, unde actioneaza terapeutic, dar sunt si preluati in circulatia generala de capilarele existente.

• Indicatiile galvanoterapiei

1.      Bolile reumatismale degenerative(boala artrozica)

2.      Bolile reumatismale inflamatorii in perioada subacuta sau intre puseele inflamatorii:

3.      Reumatismul tesutului moale: periartrita, epicondilite, tendinite, bursite etc

4.      Patologia posttraumatica insotita de edeme locale, hematoame, algoneurodistrofii, redori articulare postimobilizari,

5.      Patologia sistemului nervos:

-          Sindromul de neuron motor periferic cu pareze de membre, faciale sau de sfinctere a organelor interne

-          Sindrom de neuron motor central de diferite etiologii (hemipareze, tetrapareze, parapareze).

-          Afectiuni ale organelor de simt .

-          Crioparestezii functionale ale segmentelor periferice

-          Situatii de stres, astenii nervoase si de suprasolicitare, durere somatica corticalizata.

6.      Afectiuni dermatologice: acnee, cicatrice cheloida, epidermofitii, ulcere tegumentare atone, sclerodermie.

II. Curentii cu impulsuri

1. Curentii diadinamici

-Terapia cu curenti diadinamici, face parte din categoria terapiilor prin curenti alternativi de joasa frecventa (50 -l00 Hz). Acest gen de terapie a fost creat si aplicat pentru prima data in 1929 de Pierre Bernard, motiv pentru care acest tip de semnale, mai poarta si denumirea de 'curenti Bernard'.

- Adresabilitatea patologiilor la tipul de semnal diadinamic

     localizarea zonelor patologice inflamatorii si degenerative; testarea zonelor mialgene; electrostimularea tesuturilor ligamentare.

     sindrom simpatic; tulburari circulatorii; spasmoliza (contracturi musculare).

     tulburari trofice; artroze; artrite; osteocondilite; tulburari circulatorii; nevralgii ale zonei craniene.

     combaterea algiilor; in patologia aferenta zonei intestinale, abdominale, ginecologice.

     tratament post-chirurgical; mobilizarea articulatiilor; terapie de motilitate; deformatii; contuzii; periartrite; nevralgii.

     pareze; excitabilitate faradica; mialgii; lumbago; torticolis; nevralgii.

     paralizii flasce si excitatii faradice.

     paralizii flasce cu reactii degenerative moderate.

     paralizii flasce cu reactie degenerativa avansata; tratamentul intinderilor tendinomusculare.

2. Curentii cu impulsuri, altii decat curentii diadinamici

-Acestia au efecte fiziologice specifice,diferite de cele ale curentului continuu. Prin intermediul variatelor tipologii de semnale, ce intra in componenta acestei categorii terapeutice, pot fi obtinute efecte, pe care curentul continuu nu le poate realiza.

-Categorii de curenti cu impulsuri

• Curentul faradic:
• Curentul exponential ;trapezoidal; dreptunghiular; triunghiular: Aceste tipuri de curenti, utilizate sub forma de impuls unitar, succesiuni continue, trenuri de impulsuri (modulate in frecventa sau/si amplitudine sau nemodulate),au aplicabilitate in : excitarea selectiva a fibrelor nervoase si musculare, dupa poliomielite si leziuni nervoase; tratamentul musculaturii netede in cazul constipatiilor cronice, in atonia postoperatorie a cii si in inertia uterina; tratarea selectiva a paraliziilor muschilor total denervati (paralizii usoare si leziuni de neuron periferic); blocarea si tratarea atrofiilor, slabirii musculare; pentru gimnastica respiratorie si exercitii intentionale (volitive);tratarea paraliziilor spastice in pareze cerebrale postnatale; leziuni traumatice ale sistemului cerebral si medular; pareze spastice in scleroza multipla; pareze spastice usoare dupa apoplexii si in special in stari algice la hemiplegici.

- Aplicatii ale terapiei prin curenti cu impulsuri

• Terapia prin curenti de excitatie in paralizia spastica:

▪Pentru tratarea musculaturii spastice, este aplicata metoda elaborata de Hufschmidt in 1968,constand in utilizarea a doua circuite de excitatie independente (separate) intre ele, decalate in timp ,dar sincronizate electronic, fiecare din circuite continand cate doi electrozi de excitatie.

▪Electrozii celor doua circuite se pozitioneaza pe grupe musculare antagoniste (flexori-extensori, abductori - adductori), pe care le stimuleaza cu intensitate progresiv marita pana la aparitia unei contractii puternice dar alternante a muschilor stimulati. Alternanta este rezultatul decalajului de timp dintre cele doua circuite. Metoda realizeaza inhibarea motoneuronului muschiului spastic rezultand relaxarea acestuia.

▪Se indica in spasticitatile din sindromul de neuron motor central, paraliziile cerebrale infantile, traumatisme vertebrale cu interesare mielica, hemipareze spastice dupa AVC, boala Parkinson, pareze spastice din scleroza in placi

• Stimularea musculaturii normal inervate, ce are urmatoarele indicatii terapeutice:

†hipotrofii si atrofii musculare de inactivitate, provocate fie de imobilizari prelungite (aparat gipsat, fixatoare externe, imobilizari prelungite la pat), fie de patologie articulara cu redoare, limitare marcata a amplitudinii de miscare pe diferite uri, ceea ce obliga muschiul efector la inactivitate

†musculatura hipotrofiata sau contractata in tulburari de statica a coloanei vertebrale ,cum intalnim in cifoscolioza

†hipotrofia de inactivitate a varstnicilor, sedentarilor, depresivilor

†electrogimnastica musculaturii respiratorii (in tulburari de ventilatie)

†stimularea musculaturii abdominale flaste hipotone (in constipatii atone, postnasteri)

†in afectiuni insotite de pierderea sensibilitatii kinestezice (prin repaus prelungit la pat, la comatosi sau la cei ce depind de anumite aparate de mentinere a unei functii vitale)

†ca scop special de utilizare amintim stimularea miscarilor voluntare, prin feed-back senzitivo-motor de la receptorii tendino-musculari (in sechele de poliomielita).

         Stimularea musculaturii partial sau total denervate.

-Lezarea sau intreruperea caii de comanda motorie (nervul periferic) duce la suferinta neuro-musculara cu instalarea rapida a hipotrofiilor si a atrofiilor musculare, care incep sa apara in primele 72 de ore. In aceasta situatie, fibra musculara nu mai raspunde la impuls electric cu declansare brusca, cum e impulsul dreptunghiular (rectangular), ci va raspunde la impulsuri cu panta lenta de crestere, cum e impulsul exponential sau cel triunghiular cu panta de crestere exponentiala.

-Stimularile sunt absolut necesare pentru a preveni sau recupera instalarea atrofiilor musculare. Fibrele musculare denevrate degenereaza prin aparitia de tesut fibros necontractil, schimbandu-si astfel parametrii electrofiziologici, prin cresterea cronaxiei direct proportional cu severitatea si vechimea leziunii neuro-musculare. Electrostimularea trebuie sa se initieze cat mai repede pentru a preveni instalarea atrofiilor musculare si va fi obligatoriu asociata tehnicilor de kinetoterapie.

         Electrostimularea musculaturii netede. Raspunsul muschiului neted la stimulare se face tinand cont de cronaxia lunga a acestuia si se datoreaza mai ales unei actiuni reflexe si nu atat raspunsului fibrei musculare la stimularea directa.

3. Curentii Trbert curenti de ultrastimulare

▪Impulsurile au forma dreptunghiulara cu durata 2 msec, pauza 5 msec. si frecventa 140 Hz. Au actiune eficient analgezica si secundar vasodilatatoare locala datorata masajului local cu impulsuri pe care il realizeaza.

▪Procedura este indicata in terapia durerii de diferite cauze.

4. Neurostimularea transcutanata (TENS)

▪Stimulii electrici utilizati in perimetrul acestui gen de terapie, se apropie mult, prin forma lor, de stimulii biologici naturali elaborati de celula nervoasa.

▪Aceasta tehnica terapeutica, s-a dovedit a fi un instrument eficient, atat in reducerea sau suprimarea unor algii 'curente', cat si in varii artralgii, dureri craniene, post-operatorii, nevralgii post-herpetice, durerile 'focale' din patologia canceroasa.

3. Media frecventa

Prin notiunea de curenti de 'medie frecventa' in domeniul medicinei, se inteleg curentii alternativi sinusoidali ce acopera un spectru cuprins intre 1 -- 100 KHz.

Terapia cu curenti interferentiali sau curenti Nemec, dupa numele celui care a realizat primul aparat pentru producerea lor, creeaza excitatii electrice localizate in interiorul unei regiuni din corp, prin interferenta (amestecul) care rezulta din incrucisarea a doi curenti sinusoidali de medie frecventa (3,9 si 4,0 kHz).

Efectele terapiei cu curenti interferentiali in functie de frecventa de interferenta

T    < 10 Hz - efect excitomotor pe musculatura striata norminervata;

T    = 12  35 Hz - efect decontracturant;

T    = 1  4 Hz - efect excitant pe musculatura neteda;

T    = 4  10 Hz - stimuleaza si sistemul simpatic;

T    = 20  40 Hz - stimuleaza si sistemul parasimpatic;

T    = 90  100 Hz - efect analgetic.

Indicatii

1.      afectiunile aparatului locomotor: stari postraumatice (algoneuro-distrofie, entorse, luxatii, contuzii, hematoame), afectiuni reumatismale (artrite, periartrite, artroze, discopatii, mialgii, neuromialgii, scolioze), nevralgii si nevrite, diferite sechele paretice ale membrelor.

2.      afectiuni vasculare periferice: tulburari de circulatie periferica, edeme vasculogene

3.      afectiuni ginecologice: anexite, metroanexite, parametrite, dismenoree

4.      afectiuni ale organelor interne: dischinezia biliara, hepatita cronica persistenta, pancreatite cronice, gastrite, ulcerul gastric si ulcerul duodenal)" class="text">boala ulceroasa, distonii functionale intestinale

4. Inalta frecventa

Generic vorbind, prin notiunea de curenti de inalta frecventa se inteleg curentii alternativi a caror frecventa depaseste pragul de 100 kHz, ajungand pana la limita superioara de 300 GHz, dar in practica curenta se folosesc frecvente de 100 KHz 50000 MHz

Tipuri de unde

1. Unde electromagnetice (UEM)

†Unde scurte (US)

In principiu, pana in prezent sunt conturate doua metode pentru a face posibila penetrarea in tesut a inaltei frecvente debitate de aparat: metoda in camp condensator (bipolara) si metoda in camp inductiv (monopolara).

         Metoda in camp condensator

-Regiunea tratata se gaseste plasata in interiorul unui camp condensator, reprezentat de doi electrozi metalici (izolati in sticla sau plastic), care formeaza impreuna cu materialul izolant ce-l separa (aerul) un dielectric ce prezinta o pierdere de energie de tip ohmic (rezistiv);

-In cadrul acestui sistem complex, curentul de inalta frecventa se materializeaza atat sub forma curentului de conductie, cat si sub forma curentului de deplasare.

-Efectele terapeutice ale aplicatiilor de inalta frecventa au un efect remanent, spre deosebire de celelalte metode fizioterapeutice, in sensul ca temperatura corpului ramane ridicata timp de 48  72 ore dupa procedura, efectele tratamentului disipandu-se din zona tratata in intregul organism prin mijlocirea sistemului circulant.

         Metoda in camp inductiv

-La aceasta metoda, energia radiativa este transferata regiunii tratate in mod inductiv, prin intermediul unui cablu de inductie sau a unei bobine metalice tubulare infasurat in spirala, in jurul regiunii tratate, de unde si denumirea sa.

-In aceasta metoda, campul magnetic creat de bobina produce o inductie electromagnetica transmisa segmentului corporal tratat, in care induce o forta electromagnetica ce da nastere unor curenti turbionari cu deplasare circulara (curenti Foucault), care se transforma in caldura prin efectul Joule.

Terapia cu unde scurte se poate aplica

aIn regim continuu si sunt utilizate patru tipuri de doze

• doza I
  = este cea mai slaba, fiind numita si 'doza rece' (atermica); nu produce nici o senzatie, fiind sub pragul excitatiei termice.
• doza II = o doza slaba, numita si 'doza oligoterma'; produce o senzatie de caldura slab perceptibila.
• doza III = este o doza 'medie' (termica); produce o senzatie de caldura evidenta, placuta si suportabila.
• doza IV = este o doza puternica, numita 'tare' (forte; hipertermica); produce o senzatie de caldura puternica, la limita suportabilitatii (pentru unii pacienti devine greu suportabila).

a In regim pulsat (trenuri ): De mai multa vreme, atentia specialistilor in domeniu a fost captata, de ideea utilizarii energiei de inalta frecventa sub forma de 'impulsuri' in tehnica terapeutica, in scopul obtinerii unor efecte de ameliorare noi si valoroase.

Indicatii

1. artroze reactivate prin iritatie mecanica (sa nu existe inflamatii)
2. afectiuni ale genunchiului si o indicatie speciala este artrita gonococica
3. sinuzite (cu prudenta datorita tesutului grasos abundent in extremitatea cefalica)
4. furunculoze
5. hidrosadenite,
6. stari posttraumatice
7. nevralgii
8. nevrite

†Unde ultrascurte (UUS)(microunde, unde radar)

Prin notiunea de 'microunde' se inteleg, acele unde electromagnetice ale caror frecvente sunt cuprinse in spectrul 300 -3000 MHz. Repartizarea caldurii captate de tesuturi intre stratul adipos si cel muscular este de 1 / 4, ativ cu raportul 10 / 1 realizat prin metoda US in camp condensator.

Indicatiile terapeutice sunt similare cu cele prezentate la unde scurte (US).

2. Unde mecanice = Ultrasunetul (ULS)

Ultrasunetele sunt cuprinse intr-o plaja de frecventa corespunzand limitelor cuprinse intre 20 3000 kHz.

Ultrasunetele pot fi produse prin mai multe procedee: mecanice, termice, magnetice, piezoelectrice.

Energia de vibratie, generata de o sursa ultrasonora, se transmite mediului inconjurator, unde pune in miscare vibratorie particulele acestuia. Tesuturile sistemelor vii au o comportare asemanatoare cu a lichidelor, in care proarea vibratiilor ultrasonice se face sub forma de unde longitudinale, exceptie facand oasele, in care iau nastere si unde transversale, dar de energie neglijabila

Ultrasonoterapia utilizeaza diferite modalitati de aplicare a radiatiei ultrasonice:

     in regimul cu unda continua aparatul emite energie ultrasonica in mod neintrerupt, pe toata durata tratamentului;

     in regimul de impulsuri, cunoscut si sub denumirea de regim iterativ, aparatul emite ultrasunete sub forma de trenuri (burst).

     in regimul modulat se realizeaza o variatie continua a amplitudinii undelor ultrasonice (MA), cu anvelope de forme variate (triunghiular, exponential, dreptunghiular, trapezoidal)

Ca tehnica terapeutica, ultrasonoterapia este realizata prin

• aplicare pe zona de tratat prin intermediul unei substante de contact (gel)
• iradieri in submersie (apa), utilizandu-se in acest scop vane de diferite dimensiuni, cu apa incalzita la temperatura de 36  37sC, pentru ca sub sau peste acest prag ultrasunetele isi modifica intensitatea (pozitiv sau negativ), alterandu-se in acest caz si efectele scontate.
• ultrasonoforeza , ce este procedeul prin intermediul caruia se realizeaza patrunderea in organismul iradiat a unor substante farmaceutice
• aplicatii particulare: aerosolii, ce reprezinta starea de dispersie foarte fina a unei substante lichide sau solide, intr-un mediu gazos.

            Efecte biologice ale terapiei cu ultrasunete:

1.      Efect analgetic: datorat efectului mecanic + termic si la doze de 0,05-0,5 W/cm² are actiune in special pe radacina nervoasa ganglioni limfatici muschi

2.      Efect miorelaxant: prin efectul mecanic = micromasaj; indicat in contractia musculara algica (primara) = miopatii si in cea antalgica (secundara) = discopatie.

3.      Efect metabolic: datorita efectului de cavitatie la doze de 0,5 1 W/cm² T cresterea permeabilitatii celulare T posibilitate de aplicare a ULS + medicamente ionizabile = ultrasonoforeza

4.      Efect rezorbtiv si fibrinolitic: la doze = 1-23(mai putin folosit in ultima perioada) W/cm²

Indicatii:

1)      afectiuni posttraumatice

2)      afectiuni reumatismale cronice cu procese aderentiale (fibroze): poliartrita reumatoida stadiul III IV, spondilartropatii seronegative stadiul III IV

3)      reumatism abarticular: miozite, miogeloze, periartrite, tendinite

4)      reumatism cronic degenerativ

5)      cicatrici cheloide, boala Dupuytren, boala Ledderhose

6)      algoneurodistrofia stadiul III in aplicare pe ganglionul stelat

7)      nevralgii si nevrite in aplicatii radiculare sau tronculare

5. Magnetoterapie

Din totdeauna, materia vie de pe eta noastra a fost continuu sub influenta campului magnetic al pamantului. Acest camp are o intensitate medie slaba (0,047 mT), care scade de la poli spre ecuator, prezinta oscilatii anuale sezoniere si zilnice, ce dirijeaza evolutia ceasului biologic al organismelor vii.

Daca o fiinta vie ar fi ecranata de influenta geomagnetismului ar apare un complex de perturbari metabolice. Suntem atat de obisnuiti genetic cu campul magnetic terestru incat reactionam anormal la absenta lui. De fapt multe din reactiile si comportamentele, pe care le consideram normale, ale organismelor vii, sunt in directa legatura cu acest camp.

Cum actioneaza de fapt campul magnetic asupra organismelor vii, constituie o problema departe inca de a fi pe deplin elucidata. Este posibil ca insusi campul magnetic sa declanseze efectul, prin intermediul substantelor paramagnetice, cunoscut fiind rolul pe care il au in organism astfel de substante ca: oxigenul, hidrogenul atomic, radicalii liberi, enzimele etc.

Campul magnetic produs de catre o bobina parcursa de curent, are aceeasi parametrii fizici ca si curentul care l-a initiat. Astfel, daca curentul este alternativ, campul magnetic va fi si el alternativ avand aceeasi frecventa, iar daca curentul este sub forma de impulsuri, campul magnetic corespunzator se va prezenta si el tot sub forma de impulsuri.

Indicatii ale magnetoterapiei:

1. Afectiuni reumatismale: reumatismul degenerativ , abarticular, inflamator

2. Sechele posttraumatice: consolidarea fracturilor, plagi, contuzii, hematoame musculare, entorse, rupturi musculotendinoase, algoneurodistrofia

3. Boli neuropsihice: afectiuni functionale ale sistemului nervos central (nevrozele distoniile neurovegetative), afectiuni organice ale sistemului nervos

4. Boli ale aparatului cardiovascular: bolile vasculare periferice functionale (boala si sindromul Raynaud, acrocianoza), bolile vasculare periferice organice(trombangeita obliteranta,ateroscleroza obliteranta a membrelor,arteriopatia diabetica), ateroscleroza cerebrala, hipertensiunea arteriala

5. Afectiunile respiratorii: astmul bronsic,bronsita cronica astmatiforma,traheobronsite spastice,pseudo astmul nevrotic

6. Afectiuni digestive: ulcerul gastro-duodenal, gastritele cronice, enterocolopatia cronica nespecifica, tulburari functionale ale colonului, dischineziile biliare cu hipertonie si hiperkinezie, dischineziile biliare cu hipotonie culara

7. Afectiuni metabolice si endocrine: diabetul zaharat, guta, hipertiroida

8.Bolile aparatului genital la femei: dismenoreea, tulburari menstruale functionale hipoplazii uterine, metroanexitele cronice nespecifice, tulburarile de climax si preclimax, sindromul premenstrual si intermenstrual, dispareunia, pruritul vulvar si diverse algii pelvine care nu au la baza leziuni organice, frigiditatea sub diversele ei aspecte (cu tulburari de libidou, cu sau fara orgasm)

6. Fototerapia

Utilizarea in medicina a proprietatilor biologice si fiziologice ale luminii, este cunoscuta sub numele de 'fototerapie'.

Ea este reprezentata de

I. Radiatiile ultraviolete( UV-actinoterapia)

†Efecte

a)      Fotochimice

1.      Eritemul actinic

2.      Pigmentatia melanica

3.      Efecte metabolice

-        produce vitamina D₂ (coleocalciferol) din provitamina D₂ (ergosterol)

-        creste metabolismul proteic prin cresterea reactiei de oxido-reducere

b)      Biologice

1.      Efect de reglare vegetativa

2.      Efect analgetic si vasodilatator

3.      Actiune reflexa pe glandele endocrine

4.      Actiune de tip insulinic: glicemia glicozuria corpii cetonici, depozitele de glicogen in ficat si muschi

5.      Efecte bactericide: prin coagularea celulei bacteriene si actiunea pe ARN cromozomial

†Indicatii:

1.      spondilartropatii seronegative, poliartrita reumatoida

2.      reumatism secundar infectios:

3.      reumatism cronic degenerativ:

4.      nevralgia cervico-brahiala

5.      radiculopatii: pe puncte Valleix

6.      stari posttraumatice, osteoporoza

II.Radiatiile infrarosii (RIR-solux)

†Efecte:

a)      Eritem caloric = vasodilatare arteriolara si capilara + edem al stratului mucos si la papilelor dermice + infiltratii leucocitare perivasculare

b)      Prin intermediul mecanismului de termoreglare (TR) este influentata circulatia locala si generala

c)      Efecte antialgice, decontracturante, rezorbtive si relaxante ale tesutului conjunctiv

d)     Activarea circulatiei profunde si a sistemului nervos, modifica secretia glandelor si metabolismul general

e)      In doze moderate accelereaza formarea pigmentului melanic

†Indicatii:

1.      boli de piele (furuncule, abcesele glandelor sudoripare)

2.      afectiuni ORL

3.      procese inflamatorii subacute si cronice

4.      reumatism articular si abarticular de tip degenerativ in stadiu cronic

5.      tulburari circulatorii periferice

6.      cicatrici vicioase

7.      ulcere atone

8.      stari spastice viscerale din sfera hepato-bilio-digestiva

9.      sinovite si tenosinovite

III. Laserterapia

Lumina conventionala este o mixtura de culori emisa in toate directiile. Lumina laser este o singura culoare (monocromatism), care are o emisie fotonica coordonata (coerenta), concentrata pe o suprafata foarte mica (polarizare, paralelism). Efectul laser se obtine cand fascicolul emis de catre atomi in stare excitata (atomi care au absorbit o cantitate de energie) este: monocromatic, stimulat si coerent. (LASER - Light Amplification by Stimulated Emission of Radiation.)

Laserterapia este un procedeu terapeutic de aplicare directa (tegument, mucoase, endotisular) sau indirecta (fibre optice, ghiduri de radiatie, micromanipulatoare, endoscoape, etc) a radiatiei electromagnetice neionizante, coerente, cu lungimi de unda variabile (200 15.000 nm). Ea este o forma a fototerapiei care implica aplicarea luminii monocromatice coerente la nivelul tesuturilor, in scopul de a obtine un efect bio-modulativ din partea tesutului respectiv.

IV. Fototerapia cu lumina polarizata

Fenomenul de polarizare a luminii apare atunci cand reusim, printr-un mijloc oarecare, sa cream o asimetrie a fasciculului luminos in jurul directiei sale de proare.

Sanatatea celulei depinde de functionarea corecta a membranei celulare, de transmisivitatea acesteia. Dereglarea functiei de intermediere - transmisivitate a membranei celulare (prin dezorganizarea capetelor polare si a lipidelor) are ca efect functionarea incoerenta a enzimelor si a receptorilor corespunzatori continuti in membrana (care trebuie sa asigure fibrele alimentare" class="text">elementele nutritive si energetice ale celulei), ceea ce conduce la reducerea activitatii lantului respirator. Din aceasta cauza scade cantitatea de ATP (adenozin-trifosfat) necesar proceselor chimice din celula, avand ca rezultat reducerea potentialului celulei (a energiei) pana la 20 eV. Informatiile inmagazinate in DNA (acidul dezoxiribonucleic), care se afla in nucleul celulei, nu mai pot fi eliberate. De aici rezulta, printre altele, reducerea procesului de regenerare.

Lumina polarizata ordoneaza fizic capetele polarizate permitand enzimelor si receptorilor respectivi sa-si reia activitatea de schimbatori de substante