Impachetarile

IMPACHETARILE

Definitie: Sunt proceduri de hidroterapie care constau din invelirea unei parti sau in intregime a corpului conformunei anumite tehnici.

Impachetarile in functie de tehnica de aplicare se impart in:

     Impachetari uscate

     Impachetari umede

    

Impachetari cu parafina

     Impachetari cu namol

     Impachetari cu nisip.

IMPACHETARILE UMEDE

Constau in invelirea unei parti intinse sau a corpului in intregime, intr-un cearceaf muiat in apa la temperatura de 18-20⁰ C, bine stors, peste care se aplica o patura.

In functie de regiunea pe care se aplica, impachetarile sunt de mai multe feluri:

     Impachetari umede complete

     Impachetari umede trei sferturi

     Impachetari umede inferioare

     Impachetari umede superioare

     Impachetari umede la trunchi.

Impachetarea umeda completa

Materiale necesare - un pat sau o canapea, o patura mare de lana 220/250 cm sau 2 paturi obisnuite, un cearsaf de aceleasi dimensiuni, un cearsaf obisnuit, o galeata cu apa rece, o compresa pentru cap, un termometru de baie si un ceas semnalizator.

Tehnica de aplicare se asterne partura de lana pe pat, la picioarele bolnavului, se intinde bine patura tragand de ea, apoi se rasfrange sub calcaie sau peste labe, cum s-a procedat si cu cearsaful.

Daca nu exista o patura de dimensiuni mari, folosim doua paturi obisnuite pe care le asezam astfel: una din paturi se aseaza cu lungimea pe latimea patului. A doua se indoaie si se aseaza in continuare, sub patura mare. Impachetarea se face la fel ca si inainte.

Se aplica un cearsaf uscat, indoit, sub barbie, pentru a evita frecarea cu patura si apoi o compresa rece pe frunte.

Se lasa bolnavul impachetat dupa durata prescrisa, care sa atinga 60-80 minute, dupa care se aplica o scurta procedura de racire (spalare, dus, baie, etc) ca dupa orice aplicatie hipertermica.

Pentru ca procedura sa-si atinga scopul, ea trebuie sa se execute intr-un timp foarte scurt si aplicand tehnica corecta. Nici cearsaful si nici patura nu trebuie sa faca cute.

In cazul cand dorim sa obtinem o incalzire mai rapida si mai importanta, impachetarea poate sa fi asociata cu aplicatii de termofoare, hidrofoare sau sticle cu apa calda, asezate intre cele 2 portiuni ale paturii, la gambe si talpi.

Daca in timpul curei apar fenomene de intoleranta, bolnavul va fi despachetat , i se aplica o procedura de racire si va fi lasat in repaus.

IMPACHETAREA UMEDA TREI SFERTURI

Se intinde de la axila in jos, cuprinzand trunchiul si membrele inferioare si lasand libere membrele superioare.

Tehnica este aceiasi ca si pentru impachetarea umeda completa. La terminarea procedurii se aplica pe fata anterioara a bolnavului un cearsaf uscat. Invitam bolnavul sa-si incruciseze mainile pe piept si rasfrangem cearsaful peste umeri si brate, trecand capetele lui la spate. Durata procedurii este cea prescrisa.

Impachetarea umeda inferioara

Este identica cu precedenta, dar se intinde numai de la ombilic in jos. Si aici bratele sunt invelite intr-un cearsaf uscat.

Impachetarea umeda modificata

Consta dintr-o impachetare de jumatate combinata cu o impachetarea umeda inferioara +compresa in cruce la torace. Bratele se invelesc in cearsaf uscat.

Impachetarea umeda superioara

Cuprinde bratele si partea superioara a corpului pana la nivelul in care degetele ating coapsele. In rest, bolnavul este invelit in cearsaf si patura.

IMPACHETAREA UMEDA LA TRUNCHI

Cuprinde numai portiunea dintre axila si pubis. Tehnica este identica cu a celorlalte impachetari, membrele inferioare si superioare ramanand neampachetate.

Modul de actiune a impachetarilor umede sunt proceduri care au o actiune generala importanta asupra organismului. Factorul pe care se bazeaza actiunea lor este cel termic.

Schematic actiunea impachetarilor se poate diferentia in 3 faze, care depind de durata procedurii si de reactivitatea bolnavului.

1. Faza initiala numita si faza de excitatie- apare datorita contactului dintre tegument si cearsaful rece, contact care determina o excitatie a sistemului nervos.

La nivelul vaselor cutanate se produce vasoconstrictia, contractiile inimii devin mai puternice, respiratia devine mai profunda si mai accelerata, temperatura creste usor. Bolnavul are senzatia de frig.

Dupa aproximativ 1-3 minute, vasoconstrictia este inlocuita de vasodilatatie periferica activa, viteza de circulatie a sangelui creste.

Senzatia de frig este inlocuita de o senzatie de caldura placuta. Corpul cedeaza treptat caldura cearsafului. Aceasta face ca la bolnavii afebrili, prin actiunea de termoreglare, arderile sa fie stimulate, iar la cei febrili, temperatura sa scada cu 1-2⁰, daca schimbam impachetarea de cateva ori.

Aceste modificari au loc pana ce temperatura corpului si cearsafului se egaleaza. Daca in timpul impachetarii apare frisonul, procedura trebuie intrerupta.

Aceasta prima faza dureaza 15-20 min. si are un efect toifiant asupra organismului.

2. Faza de calmare-se produce daca bolnavul continua sa ramana impachetat. Cearsaful se incalzeste mai departe. Caldura umeda moderata determina o dilatatie a vaselor cutanate, care are ca rezultat scoaterea sangelui din organele interne si trimiterea lui la periferie, scaderea temperaturii, rarirea pulsului si a respiratiei. Bolnavul are o senzatie de caldura placuta, tendinta la somn.

Faza aceasta are caracterul de faza sedativa. Ea apare dupa aproximativ 15 minute si se mentine un interval de aproximativ 50 minute.

3. Faza hiperterma-se produce daca bolnavul ramane mai departe impachetat.

Cearsaful continuie sa se incalzeasca, caldura se acumuleaza din cauza paturii, iar procedura devine hiperterma. Bolnavul transpira abundent. Procedura devine excitanta pentru sistemului nervos. Accelerarea pulsului si a respiratiei. Aceasta faza dureaza 50-90 minute.

Indicatiile impachetarilor umede: in functie de durata lor si deci de faza, au indicatii diferite.

Cele de scurta durata-(pana la 10-l5 minute)sunt indicate in cursul bolile infectocontagioase, la bolnavii febrili, pentru actiunea lor antitermica.

Ele se repeta in cazurile acestea de 1-2 ori.

Se indica, de asemenea, ca procedura de tonifiere la bolnavii cu tulburari functionale ale sistemului nervos central, stari depresive, astenie generala si in cadrul complexelor terapeutice de stimularea a metabolismului.

Cele de durata medie- (intre 20 si 50 minute) se indica pentru efectul lor calmant, bolnavilor obositi, in caz de insomnii, in caz de nevroze motorii (constipatii spastice, boala ulceroasa, prurit, coree, ticuri etc.).

Cele de lunga durata- (50-90 minute) se recomanda bolnavilor cu tulburari metabolice, obezitate, guta,celor intoxicati cu metale grele, in unele polinevrite, neuromiozite.

Contraindicatiile impachetarilor umede-boli de inima decompensate, boala hipertonica in faza inaintata, tuberculoza pulmonara si boli de piele cu caracter inflamator.

Impachetarile uscate

Constau in invelirea unei parti intinse sau a corpului in intregime intr-o patrura de lana, aplicata direct pe corp.

Ele pot sa fie partiale sau complete. Cele mai folosite sunt cele complete.

Impachetarea uscata completa.

Materiale necesare o canapea, o patura de lana de 220/250 cm sau 2 paturi obisnuite, hidrofoare sticle cu apa calda, un cearsaf, o compresa pentru cap.

Tehnica de aplicare se efectueaza numai cu patura care se aplica direct pe corp, fara cearsaf, in acelasi mod ca si la impachetarea umeda.

Durata acestor impachetarii este de ≈ 90 min.

Deoarece impachetarea uscata este o procedura de sudatie, putem sa marim retentia de caldura determinata prin impachetare, prin adaugarea pe partile laterale ale corpului, peste patura, de termofoare sau sticle cu apa calda.

Daca vrem sa stimulam si mai mult sudatia, dam bolnavului in timpul impachetarii un pahar cua apa rece.

Impachetarea se termina totdeauna cu o procedura de racire (spalare, dus, sau baie rece de scurta durata).

Impachetarea uscata este o procedura energica si de aceea bolnavul trebuie sa fie supravegheat in permanenta.

In caz de aparitie a fenomenelor de ameteala, cefalee, palpitatii, neliniste despachetam repede bolnavul si ii administram o procedura de racire; spalare, frictiune, compresa precordiala.

Impachetarile uscate pot sa fie si partiale si se executa conform aceleasi tehnici.

Modul de actiune impachetarile uscate sunt proceduri cu actiune generala. Efectul lor terapeutic se datoreste elementului termic important realizat prin actiunea mecanica a paturii aplicata direct pe tegument, ca si prin retentia de caldura realizata de acesta.

Aceste proceduri de sudatie cresc metabolismul, maresc arderile; sub influenta lor, pulsul si respiratia se accelereaza.

Indicatii: hipotiroidism, obezitate, diateza cronica, intoxicatii cronice, reumatism cronic.

Contraindicatii: toate bolile casectizante acute sau cronice, tuberculoza, sindroame miocardice.

Impachetarile cu parafina

Consta in aplicarea, conform unei anumite tehnici pe o regiune limitata de corp, a parafinei topite.

Materiale necesare canapea sau scaun, parafina alba de pachet, un vas pentru topit, tavi de tabla, pensule late de 8 cm, bucati de flanela, o patura, mansoane pentru articulatiile mari, baie de apa, resou, o galeata cu apa la temperatura camerei si un prosop.

Tehnica de aplicare: se ia o cantitate de parafina (≈ 150-200g) si se topeste intr-un vas la temperatura de 65-70⁰, in asa fel incat sa mai ramana cateva bucati netopite, in scopul evitarii supraancalzirii.

Daca regiunea pe care dorim sa aplicam parafina este paroasa, se rade sau se unge cu ulei inainte de aplicarea parafinei.

Cu ajutorul unei pensule late (8 cm) se pensuleaza repede regiunea interesata.

Pentru a avea o temperatura constanta, vasul cu parafina se introduce intr-un vas mai mare cu apa fierbinte. Ca sa evitam senzatia neplacuta data de primul strat de parafina care este putin cam fierbinte, se sufla asupra regiunii, grabindu-se astfel solidificarea.

Ulterior se poate continua pensularea, fara ca bolnavul sa mai acuze vreo senzatie neplacuta.

Grosimea stratului de parafina este de 0,5-l. Peste stratul de parfina se aplica bucati de vata sau flanela si apoi se acopera regiunea cu patura.

Durata este de 20-60 min. Inlaturarea parafinei se face cu usurinta din cauza transpiratiei care are loc sub stratul de parafina. Procedura se termina cu o spalare la 20-22⁰.

La nivelul articulatiilor - (genunchi, cot) se pot folosi mansoane potrivite regiunii, legate deasupra si dedesuptul articulatiei, prevazute cu un orificiu prin care se toarna, cu ajutorul unei palnii, parafina topita.

Ele sunt confectionate din panza cauciucata si permit realizarea unui strat mai gros de parafina. Peste mansoane se aplica o flanela si apoi o patura.

Pentru maini si picioare se folosesc baile de parafina. Pacientul introduce extremitatea pentru scurta vreme in parafina lichida, in care mai inoata bucati netopite.

Se scoate apoi si se asteapta pana ce parafina s-a solidificat pe tegument. Se repeta manevra de 2-3 ori, introducandu-se de fiecare data pana la un nivel inferior precedentului.

Cand temperatura devine suportabila, extremitatea se lasa in parafina topita timpul indicat.

Pe articulatiile mici se pot aplica fasi parafinate. Din cauza termo-conductibilitati relativ mici parafina poate fi folosita la temperaturi ridicate fara a produce arsuri.

O tehnica mult mai simpla pentru aplicarea parafinei, care se foloseste pe scara larga astazi, este tehnica sovietica.

Parafina topita se toarna intr-o tava de tabla cu dimensiunile 60/25 cm si inaltimea de 5 cm, intr-un strat de ≈ 1,5 cm. Tabla se lasa putin deoparte, pana cand stratul superficial se solidifica. Cu ajutorul unui cutit se desprinde de pe pereti si se aplica pe regiunea interesata.

Parafina se poate folosi de mai multe ori cu conditia sa se sterilizeze in prealabil la 110-l20⁰, timp de 10 minute.

Inainte de sterilizare, parafina spalata bine si uscata, evitandu-se urmele de apa din parafina, care ar provoca arsuri in timpul aplicarii pe tegument.

Deoarece parafina isi pierde din plasticitate dupa ce a fost incalzita de 2-3 ori, trebuie sa adaugamca 20-25% parafina proaspata la cea intrebuintata.

Modul de actiune-impachetarea cu parafina are o actiune locala, care se datoreste pe de o parte factorului termic, pe de alta parte compresiunii vaselor superficiale.

Ea provoaca o incalzire profunda si uniforma a tesuturilor,

In timpul procedurii, suprafata pielii se incalzeste pana la 38-40⁰C. La locul de aplicare se produce o hiperemie puternica si o transpiratie locala abundenta.

Indicatii: Bolile aparatului locomotor: osteomielite cronice, contuzii, artrite subacute si cronice, artrite infectioase si deformate. Boli ale aparatului digestiv si glandelor anexe: hepatite cronice, periviscerite, boala ulceroasa, gastrite. Boli ale sistemului nervos periferic: nevralgii, nevrite in stadiu subacut si cronic. Afectiuni ginecologice: anexite cronice.

Contraindicatii: piodermite, eczeme, tuberculoza,neoformatii maligne, tendinta la hemoragii.

Impachetarea cu namol

Constau in aplicarea pe o regiune limitata sau pe intreg corpul a namolului, incalzit la o anumita temperatura.

Materiale necesare: un pat sau o canapea, o patrura, o panza impermeabila, un cearsaf, o compresa, un dus, un termometru si un ceas semnalizator.

Tehnica de aplicare se aseaza patura pe pat, peste aceasta panza impermeabila, iar apoi deasupra cearsaful. Namolul pregatit la temperatura prescrisa (prin incalzire electrica cu aburi sau amestec cu apa fierbinte) se pune pe cearsaf intr-un strat de 2-3 cm. Bolnavul este invitat sa se aseze cu regiunea pe care vrem sa o impachetam peste acest strat. Se aplica repede namolul pe partile laterale si anterioare ale regiunii. Se inveleste cu cearsaful, apoi cu materialul impermeabil si la urma cu patura.

Pentru evitarea congestiei cerebrale se pune o compresa rece pe frunte.

Temperatura la care se poate aplica namolul oscileaza intre 38-44⁰. Durata impachetarii este de 20 si 40 min. Dupa terminarea procedurii, bolnavului i se aplica un dus cald.

Modul de actiune potrivit parerii lui Aleksandrov, mecanismul de actiune a namolurilor se datoreste mai multor factori, si anume:

     Excitarii nervilor cutanati de catre factorul termic,

     Reactiilor reflectorii

     Formarii in piele de substanta de tip II (histamina),

     Cresterii permeabilitatii cutanate

     Actiunii specifice a substantelor resorbite in organism.

Indicatiile:cele mai importante le constituieafectiunile aparatului locomotor si afectiunile ginecologice.

Dintre afectiunile aparatului locomotor beneficiaza: reumatismul secundar, reumatismul degenerativcelulitele, bursitele, mialgiile, sechelele rahitice, poliomielitice.

Dintre bolile aparatului genital beneficiaza afectiunile cronice inflamatoare uteroanexiale si sterilitatea.

Contraindicatii: formele reumatismale cu evolutie febrila, hipertensiune si hipotensiunea arteriala, astmul bronsic, afectiunile renale.

BAILE DE NAMOL

Sunt aplcatii generale de namol care se realizeaza in cazi.

Materiale necesare 2 cazi din lemn, faianta sau beton cu capacitate de 250 de litri, instalatie de dus, termometru, compresa pentru cap, ceas semnalizator, perna de cauciuc sau termofor cu apa rece.

Tehnica de aplicare se pregateste in una din cazi, prin amestec cu apa, namol intr-o concentratie care creste progresiv, de la 10 la 25% incalzit la temperatura de 36-44⁰, in functie de indicatie.

Bolnavul este invitat sa se aseze in baie. Durata procedurii este de 15-30-40 de minute. Cantitatea de namol din baie creste progresiv, in sensul ca bolnavul incepe cu o cu o baie de jumatate, apoi de trei sferturi si mai tarziu i se indica baia completa, regiunea precordiala ramanand descoperita.

Capul se sprijina pe o perna de cauciuc sau un termofor. In tot timpul procedurii, bolnavul are o compresa rece pe frunte.

Dupa terminarea baii, bolnavul face o baie de curatnie, dupa ce in prealabil s-a indepartat namolul, sau un dus cal de 37-38⁰.

Dupa procedura i se indica timp de 60 de minute odihna pe o canapea sau pat, intr-o camera special amenajata.

Modul de actiune este asemanator cu al impachetarilor cu namol, la care se mai adauga actiunea prtesiunii hidrostatice. Baile de namol sunt proceduri foarte solicitante si de aceea trebuie indicate cu prudenta si urmarite cu atentie.

Indicatiile si contraindicatiile sunt identice cu ale impachetarilor de namol. Se mai adauga la contraindicatii: varsta inaintata, starile de denutritie, covalescenta dupa anumite boli.

UNGERILE CU NAMOL

Aceste proceduri sunt mult mai practicate pe litoralul nostru, pe langa lacurile sarate din Transilvania si Campia Dunarii.

Tehnica de aplicare bolnavul complet dezbracat sta cateva minute la soare pana i se incalzeste pielea, apoi se unge cu namol proaspat complet sau partial. Se expune din nou la soare timp de 20-60 minute, pana cand namolul incepe sa se usuce. In acest interval de timp va purta o compresa rece pe frunte iar capul ii va fi aparat de soare cu o palarie sau umbrela.

Dupa aceasta se va face o scurta bai in lac sau in mare, se va sterge, se va imbraca si se va odihni la umbra sau intr-o camera, aproximativ o ora.

Modul de actiune ungerile cu namol isi bazeaza actiunea pe elementul termic alternant, rece la inceput, apoi cald, datorita incalzirii namolului la soare si din nou rece, datorita bai din lac si reactiei vasculare la aceasta; al doilea element este reprezentat de actiunea specifica a substantelor resorbite in organiasm.

Sunt proceduri de calire, destul de solicitante si, ca atare, trebuie indicate cu precautie.

Indicatii atrofii musculare dupa aparate gipsate, artroze neactivate, obezitate, hipotiroidism, psoriazis etc.

Contraindicatii varsta inaintata, ateroscleroza, hipertensiune arteriala, afectiuni renale, afectiuni reumatismale in faza activa etc.

Impachetarile cu nisip

Sau baia cu nisip este o procedura de hiroterapie care consta in invelirea corpului cu nisip la o anumita temperatura.

Materiale necesare o cada, instalatii speciale pentru incalzit nisipul, compresa pentru cap, o galeata cu apa rece si prosop.

Tehnica de aplicare bolnavul asezat intr-o cada este acoperit partial sau total cu nisip incalzit la temperatura de 45-50⁰. la cap i se aplica o compresa rece.

Procedura dureaza 20-40 minute si se termina cu o spalare la 20-22⁰ sau dus.

Modul de actiune - factorii pe care se bazeaza actiunea aceastei proceduri sunt: factorul termic si cel mecanic, realizat de iritatia pe care o provoaca firicelele de nisip pe tegument.

Procedura se incadreaza in categoria procedurilor termoterapice. Influenta asupra organismului este generala si asemanatoare cu a procedurilor hiperterme.

Indicatiile si contraindicatiile sunt identice cu ale acestora.

Nisipul absoarbe transpiratia care are loc. Pentru a putea fi reutilizat, se spala cu ajutorul unor instalatii speciale. In lipsa acestora se arunca.

Impachetarile cu nisip se pot realiza, in locurile calduroase, pe malul marii sau a unui rau, cu nisip incalzit la soare dupa procedura se poate face o baie in mare sau in rau.