Exista un precept pragmatic care spune ca daca o ta superioara este buna, mai multe sunt si mai bune. De-a lungul istoriei medicinei fitoterapeutice, folosirea retetelor bazate pe mai multe te mai curand decat pe o singura ta (retete simple) a constituit practica cea mai obisnuita. Terapia cu o singura ta se practica in traditiile populare si ca remedii casnice, dar de fapt, toate sistemele traditionale de medicina fitoterapeutica se bizuie pe retete complexe si bine gandite.
Spre deosebire de homeopatia clasica, in care un singur remediu este ajustat pentru o multitudine de simptome pe care le are pacientul, cei mai multi fitoterapeuti creeaza retete care incearca sa se ajusteze la tiparul simptomatic complex al pacientului. Unele te medicinale pot trata simptome majore, pe cand altele intensifica absorbtia sau imbunatatesc circulatia, digestia sau calitatea somnului.
O consideratie importanta atunci cand se folosesc retete fitoterapeutice o constituie efectele complementare si sinergetice ale combinarii anumitor te medicinale. Spre exemplu, este posibil ca doua te medicinale diferite sa fi manifestat efecte benefice pentru inhibarea cancerului. Ambele te, ca agenti simpli, au limitari. Totusi, atunci cand sunt combinate, aceste te actioneaza sinergetic, pentru a-si spori efectele benefice. Aceasta s-a dovedit stiintific cu prire la numeroase adaptogene.

Adaptogenele actioneaza adesea mai bine in combinatie decat atunci cand sunt folosite separat. Un bun exemplu este gin-sengul asiatic. El poate fi prea cald si stimulator cand este folosit singur. Totusi, cand e combinat cu lemn-dulce si astragalus, el are o sfera mai larga de influenta si nu este suprastimulator.
Conceptul crearii unei formulari adaptogene armonizante poate fi aplicat deopotriva pentru prevenirea si pentru tratamentul bolii, precum si pentru imbunatatirea starii generale de sanatate. Plantele adaptogene sustin un raspuns sanatos, echilibrat la stres si furnizeaza sustinere naturala pentru gestionarea guroasa a stresului, in acest fel, ele sunt extrem de benefice pentru cei mai multi oameni. Deoarece multe dintre problemele noastre de sanatate sunt interconectate, cel mai bine este sa luam combinatii de te adaptogene pentru a sustine diferite sisteme ale corpului. in plus, combinarea mai multor adaptogene impreuna cu alte remedii fitoterapeutice complementare ( modulele 8 si 9) poate oferi beneficii suplimentare.

COMBINAREA PLANTELOR MEDICINALE

Exista numeroase modalitati de combinare a telor medicinale. Ayurveda, medicina traditionala chineza, medicina japoneza kampo, medicina tibetana si alte sisteme medicale traditionale au practici testate de timp care ofera calauzire pentru crearea unei retete.In ayurveda, tele medicinale sunt adesea prescrise in combinatii implicand, de obicei, trei pana la cincisprezece te, desi numeroase retete foarte vaste sunt inregistrate in textele vechi. Plantele sunt adesea amestecate cu lapte, miere, iaurt sau ghi pentru imbunatatirea aromei si absorbtiei. De asemenea, tele medicinale pot fi adesea transformate in culturi, numite arishtam, si fermentate in ghi pentru a-si pastra potentialul, pentru a spori asimilarea si pentru a intensifica digestia.
Retetele fitoterapeutice din cadrul medicinei traditionale chineze pot contine patru pana la douasprezece te diferite.
Numeroase te sunt folosite pentru a se adresa problemei principale, altele sunt adaugate pentru directionarea acestei te catre regiunea-tinta, tele suplimentare armonizeaza reteta, iar altele afecteaza organele sau dezechilibrele secundare, dar inrudite.In medicina indienilor Cherokee, retetele au adesea patru sau sapte te. in medicina eclectica, unde idealul era de a folosi un singur remediu, medicii ofereau adesea retete simple de doua sau trei te.Intelegerea insusirilor telor medicinale
In crearea unei bune retete fitoterapeutice este important sa se inteleaga insusirile (energetice si chimice) ale telor medicinale folosite si sa se ete combinarea substantelor incompatibile. in medicina traditionala chineza, exista liste cunoscute drept "cele optsprezece incompatibile" si "cele nouasprezece opozitii", detaliind care substante nu vor fi folosite impreuna. Cartile mai vechi de farmacie americana mentioneaza trei tipuri de incompatibilitati atunci cand se amesteca medicamentele: incompatibilitati chimice, farmaceutice si terapeutice. Cunoasterea substantelor incompatibile ajuta la prevenirea crearii de retete ineficace. Spre exemplu, administrarea impreuna a unui stimulent si a unui seda-tiv (incompatibilitate terapeutica) nu are sens, iar combinarea de te precum nalba alba cu scoarta de radacina de arbore de ceara le face nefolositoare pe amandoua (incompatibilitate farmaceutica).
Lista ce urmeaza furnizeaza linii calauzitoare pentru crearea de retete fitoterapeutice eficace:
1. Ajustati tele medicinale la pacient si la simptomele sale unice.
2. Acordati atentie insusirilor energetice ale tei (cald, racoritor, uscator sau umezitor) si daca ele sunt adecvate simptomelor persoanei.
3. Etati incompatibilitatile sau retetele excesiv de mari. Pentru incepatori, retetele mici, simple sunt probabil cele mai bune.
4. Folositi te care ajuta la crearea unui efect sinergetic, adaugand te pentru intensificarea absorbtiei (te picante precum piper negru, ghimbir, piper lung pippali, piper cayenne), pentru sporirea efectului tuturor celorlalte din reteta. Folosirea mai multor te care au modalitati complementare, dar diferite de actiune poate fi foarte folositoare. Un exemplu ar fi administrarea de palmier pitic, radacina de urzica si sale alba pentru marirea prostatei. Fiecare are un mecanism diferit de actiune, iar cele trei te combinate sunt in mare masura mai eficace decat oricare dintre ele singura.
5. Pentru ceaiuri, se adauga te care sa imbunatateasca aroma. Cea mai buna reteta este nefolositoare daca o persoana refuza sa o ia din cauza gustului ei neplacut.
6. Plantele mucilaginoase vor fi folosite numai in ceaiuri. Plantele cu niveluri ridicate de rasini lipicioase vor fi luate ca fineturi sau sub forma de pilule. intelegerea simplei fitochimii poate insemna diferenta dintre o reteta eficace si una care are actiune slaba sau deloc.

ADAPTOGENELE - SIMPLE, SAU RETETE?In vremurile moderne, adaptogenele (mai ales in Rusia, Europa si Statele Unite) au fost studiate mai ales ca remedii simple, iar ele pot fi cu siguranta folosite in aceasta maniera. Numerosi americani iau singuri extracte de ginseng asiatic si multi rusi folosesc eleuthero in mod simplu. Desi aceasta maniera este sigura si are cu siguranta beneficii, combinarea priceputa a adaptogenelor poate spori efectele lor pozitive si reduce problemele precum efecte secundare, costuri ridicate (cum se intampla cu cordyceps) sau un gust respingator (cum se intampla cu shilajit).
Lemnul-dulce este folosit in medicina traditionala chineza pentru a armoniza retetele, pentru a imbunatati gustul si pentru a reduce toxicitatea si iritatia gastrointestinala provocata de te aspre precum efedra, varza sconcsului sau lobelia. Totusi, singur sau in cantitati excesive, lemnul-dulce poate determina persoanele sa retina sodiu si sa excreteze potasiu. Aceasta poate determina o tensiune sanguina ridicata si alte probleme de sanatate. Cheia pentru folosirea in siguranta a lemnului-dulce este folosirea de cantitati mici combinate cu alte te. Aceasta e maniera in care el este folosit de obicei in medicina chinezeasca si a fost folosit in siguranta timp de milenii.
Un alt exemplu este ginsengul asiatic rosu. Acesta e o ta ardenta si stimulatoare, iar pentru unele persoane de tip A, hipertensive sau anxioase, el poate fi suprastimulator si provoca insomnie, nervozitate si o crestere a tensiunii sanguine. Raspunsul la aceasta dilema este simplu: fie se foloseste o ta mai putin stimulatoare precum ginsengul american, eleuthero sau rhodiola, fie se foloseste o cantitate redusa de ginseng rosu cu ner ne si adaptogene nestimulatoare. Oricare dintre strategii va functiona.In medicina traditionala chineza, terapiile fu zheng sunt folosite in mod curent impreuna cu chemoterapia si/sau radioterapia pentru a trata diverse tipuri de cancer. Retetele fu zheng combina adaptogene si tonice imunitare (care sunt adesea aceleasi) pentru promovarea functionarii sistemului imunitar, declinul dezvoltarii tumorii, reducerea efectelor secundare ale radiatiei sau chemote-rapiei si prevenirea cachexiei (malnutritia) si leucopeniei (numarul scazut de globule albe din sange).
Exista numeroase retete fu zheng, dar de fapt toate combina mai multe te adaptogene precum ginseng asiatic, dang shen, eleuthero, jiaogulan, lemn-dulce, reishi, schisandra sau lemn-dul-ce cu alte tonice imunitare (astragalus, samanta de ligustrum lucidum, ta de oldenlandia), tonice sanguine (he shou wu, rehmannia prelucrata, dang gui) si te care intensifica digestia si circulatia (ghimbir, coaja de portocala, scortisoara). Acest tip de terapie combinata este in mare masura mai eficace decat ar putea fi orice ta medicinala luata simplu.

COMBINATII ADAPTOGENE CLASICE

Retete din medicina traditionala chineza
Numeroase retete chinezesti clasice combina mai multe te adaptogene tonice. O mica selectie de astfel de retete este tratata in aceasta sectiune.
Bu zhong yi qi tang combina ginsengul asiatic si astragalus cu lemn-dulce si numeroase alte te. Aceasta reteta a fost denumita "regele combinatiilor". Ea imbunatateste functia digestiva, intensifica sistemul imunitar si este un tonic general pentru oboseala, transpiratie excesiva, insuficienta respiratorie si diaree.
Sheng mai sari (produce combustibilul talitatii) combina ginsengul asiatic, schisandra si tuberculii de ofiopogon. Aceasta reteta este folosita pentru persoanele cu tuse seaca, puls slab, astm, palpitatii si ateroscleroza.
Cui ling wu wei gan cao tang combina schisandra, lemn-dulce, scortisoara si ciuperca fu ling pentru intarirea yang-ului plamanilor si rinichilor. Poate fi folosita pentru persoanele cu tuse, maini si picioare reci, ameteala si durere a pieptului.
Bao yuan tang (conserva decoctul fundamental) combina astragalus cu ginseng asiatic si lemn-dulce prajit in miere. Aceste trei te sunt fierte impreuna cu orez vascos. Reteta este folosita pentru ndecarea letargiei, indispozitiei, diareii, cachexiei si insuficientei respiratorii.
Retete ayurvedice
Numeroase retete indiene clasice sunt transformate in gemuri, siropuri sau bauturi, astfel incat ele sa poata fi luate cu usurinta, zilnic, sub forma de tonice alimentare.
Dupa cum s-a aratat in monografia prind amla, cea mai faimoasa reteta ayurvedica este Chyavanprash. Aceasta reteta complexa poate contine pana la patruzeci si sapte de ingrediente diferite, incluzand amla, guduchi, lemn-dulce si shatavari. Este folosita ca tonic pentru sistemele circulator, imunitar, endocrin si
nervos.
O alta reteta ayurvedica clasica este cunoscuta drept triphala. Ea combina amla cu fructe de harada (Terminalia chebula) si behada (T. belerica). Aceasta reteta este extraordinar de eficace pentru tratarea persoanelor cu constipatie si intestine lenese, pentru scaderea nivelurilor colesterolului si trigliceridelor si pentru promovarea scaderii in greutate. Cand este combinata cu o parte egala de shilajit, aceasta e folosita pentru tratarea persoanelor cu
diabet.
O alta reteta cu amla combina sucul fructului cu lemn-dulce, piper lung pippali, stafide, ghimbir, miere si lapte de bambus. Ele sunt gatite incet intr-un sirop gros sau excipient. Aceasta reteta, cunoscuta drept amalaki avaleha, este folosita pentru tratarea persoanelor cu anemie, galbinare si spermatoree (descarcarea involuntara a spermei fara orgasm).
In India, ashwagandha si shatavari sunt frecvent combinate si gatite in lapte ca o combinatie fortifianta pentru sistemele reproducatoare masculin si feminin.
Retete ale indienilor CherokeeIn medicina Cherokee, intr-o reteta sunt folosite mai multe te pentru efectul lor fiziologic (precum alinarea durerii, cresterea excretiei urinare sau oprirea sangerarii). O alta ta sau chiar doua sunt folosite pentru "personalitatea" lor, natura innascuta a tei (goare, flexibilitate, rezistenta), care poate fi transferata de la ta la persoana care o consuma. in final, este adaugata o ta pentru a da potentialul spiritual al retetei.