Un contaminant din aceasta grupa pe care il gasim mai frecnt in apa de baut (dar in cantitate neglijabila) este, surprinzator, trihalometanul (echivalent chimic al substantei folosite altadata ca anestezic in chirurgie sub denumirea de cloroform).
El rezulta din clorinarea, atat de obisnuita, a apelor uzate ale unor uzine, fabrici si intreprinderi care, apoi, prin infiltrarea in sol sau prin sisteme de canalizare precar supragheate pot sa produca poluarea rezerlor de apa de unde se aprovizioneaza (exploateaza) apa de baut.
Deci si clorinarea apelor folosite pentru prepararea apei de baut este pusa in discutie.
Clorul, actionand asupra materiilor organice ce se afla, de asemenea, in apa supusa acestor exploatari, poate produce acetti computi trihelometani, din care cloroformul este cel mai mult evidentiat.

Cloraminarea, ce se face astazi in mod obisnuit, este mult mai putin activa in producerea acestor derivati.
Acest tribalometan ii putem gasi (uneori, in cantitati neglijabile), in apa de la robinetele gospodariilor noastre, dar care se poate adauga la alte posibilitati de a-l receptiona prin inhalare sau absorbtie cutanata in alte forme de activitate casnica sau de folosire a apei (dusuri, bai, in bucatarie la spalarea vaselor etc).
In general, fiind volatil, el este degajat de organism prin plaman, unde, astfel, riscul de producere a cancerului la acest nil nu este neglijabil (experimental, se pot produce si cancere hepatice si renale).
Epidemiologie s-a constatat o corelare a existentei si a altor localizari de cancer (creierului, limfoame non-hodgkiniene, cel colo-rectal), cu prezenta cloroformului in apa de baut.
OMS si FAO recomanda, ca norma pentru prezenta normala a cloroformului in apa, un maxim 0,030 mg/l.
Dar si pentru alti trihalometani (compusi bromati) sau alte hidrocarburi halogenate sunt norme care pot fi respectate, fara dificultati, de statiile de epurare a apei de baut