Receptorii sint alcatuiti din celule specializate cu functia de a transforma forme de energie, pentru care ei sint sensibili: lumina, sunet, presiune etc. in potentiale de actiune care, codificate, prin modulatie de frecventa, constituie mesajul nervos ce se transmite in terminatia fibrei senzitive de-a lungul acesteia, in sens aferent, spre sinapsa.
Dupa cea mai veche clasificare a receptorilor in cele cinci organe de simt: gust, miros, vedere, auz si simtul tactil, caruia i s-a adaugat mai tirziu cel al echilibrului, Sherring-t o n a elaborat una morfofunctionala.
Azi fiziologii utilizeaza clasificarea biofizica a receptorilor, in raport cu forma de energie, pentru receptionarea careia s-au diferentiat din celulele nervoase in procesul de evolutie (elul II).
In principiu, un receptor functioneaza ca un codificator, care transforma energia informationala a stimulului, and un caracter continuu analog, pentru a genera. in
fibrele aferente. potentiale de actiune ce raspund legii "tot sau nimic". Codul in care e transcrisa informatia senzoriala nu este un cod simplu binar, expresie a conducerii dupa legea "tot sau nimic" (tot reprezentand 1 si nimic reprezentind 0), ci un cod in care are valoare informationala si modulatia de frecventa, intervalele intre semnale, reprezentate prin potentialele de actiune (impulsuri nervoase), fiind variabile.
Acest tip de codificare se numeste discret analog, spre deosebire de tipul continuu analog, in care modularea se face in raport de amplitudine.
Succesiunea in timp a potentialelor de actiune, sub forma de salve, constituie mesajul nervos. Geneza acestuia poate fi explicata biofizic si biochimic. Astfel, receptorul tactil si de presiune din piele, denumit corect mecanoreceptor de tip Vater-Pacini, consta dintr-o serie de lamele concentrice suprapuse, ce realizeaza o formatie ovoidala, in interiorul careia, de-a lungul axei, se gaseste o terminatie senzitiva. Exercitarea asupra pielii a unei presiuni, in masura sa deformeze corpusculul tactil, produce, in portiunea finala, lipsita de mielina a fibrei senzitive, patrunderea Na+ intracelular si pierderea de K+ din fibra, ceea ce are ca rezultat generarea unui semnal electric in terminatia senzitiva. Aceasta mica modificare de potential a membranei axonului terminal se numeste potential generator. Daca acesta depaseste valoarea prag, el este in masura sa produca si depolarizarea proximei strangulatii Raner. Ca urmare, potentialul receptor genereaza in fibra potentialul de actiune, care va fi condus dupa legea "tot sau nimic" de-a lungul intregii
fibre (. 28).In
receptorii retinei, in celulele cu conuri si bastonase, potentialul receptor este generat de procesele fotochimice, declansate de radiatii electromagnetice de anumita lungime de unda. Aceste procese marind permeabilitatea membranei celulare pentru Na+, o depolarizeaza. Se produc astfel, in fibra senzitiva, potentialele proate codificate prin modulatie de frecventa, care constituie mesajul senzorial.
Adaptarea receptorilor este procesul datorita caruia stimularea, cu intensitate constanta, a unui receptor genereaza in timp potentiale de actiune cu frecventa tot mai redusa. Procesul nu se datoreaza obosirii receptorului, intrucit reluarea stimularii, cu intensitate superioara, genereaza impulsuri mai frecvente. Adaptarea receptorilor este inegala; cei tactili se adapteaza rapid, pe cind proprioreceptorii sau baroreceptorii, al caror rol homeostatic se realizeaza prin actitate continua, practic nu se adapteaza.
