Proteza scheletata - indicatiile protezei partiale mobilizabile scheletate

Proteza scheletata

1. Definitie

Proteza scheletata este piesa protetica care rezolva edentatia partiala pentru situatii topografice similare cu cele din proteza partiala acrilica, dar se deosebeste si este preferata datorita dimensiunilor reduse, finetii si preciziei de executie. Bratul, seile, conectorii principali, secundari si elementele de sprijin, mentinere si stabilitate sunt turnaturi metalice realizate dintr-o bucata. Este o solutie de durata si se remarca prin finetea si precizia executiei tehnice.

2.Indicatiile protezei partiale mobilizabile scheletate

Indicatiile protezei partiale mobilizabile pot fi grupate in doua mari categorii:

1. Situatii clinice specifice tratamentului cu proteze

mobilizabile;

2. Situatii clinice care exclud tratamentul prin punte,

datorita unor motive obiective.

2.1. Situatii clinice specifice tratamentului cu proteze mobilizabile

Exista situatii clinice care nu pot fi tratate in mod obisnuit

decat cu ajutorul protezelor partiale mobilizabile si anume:

- edentatiile de clasa I Kennedy (termino-terminale);

- edentatiile de clasa a II-a Kennedy (terminale unilaterale);

edentatiile de clasa a III-a Kennedy extinse;

edentatiile de clasa a IV-a Kennedy cu lipsa tuturor

frontalilor;

edentatiile cu existenta unui numar mic de dinti restanti

( 2-5 dinti);

edentatiile subtotale, cand mai sunt prezenti 1-3 dinti restanti.

2.2. Situatii clinice care exclud tratamentul prin proteza partiala fixa

Desi ca intindere edentatia se preteaza pentru un tratament conjunct, sunt totusi motive pentru restaurari protetice adjuncte si anume:

- edentatiile laterale intinse (clasa a III-a), care au ca dinti stalpi caninul si molarul de minte cu valoare parodontala scazuta. O proteza partiala scheletata confectionata in aceasta situatie se va extinde si pe hemiarcada opusa si are avantajul dispersarii solicitarilor functionale pe mai multi dinti fata de o punte.

- edentatiile laterale sau frontale, cu afectarea parodontala a tuturor dintilor restanti, pot beneficia de tratamentul cu proteza partiala mobilizabila scheletata, care in afara restaurarii edentatiei poate detine si rolul unui aparat de imobilizare a dintilor restanti si are avantajul dispersarii solicitarilor functionale pe dintii restanti. Se poate aplica doar pe dintii stalpi cu mobilitate de gradul II.

- edentatiile laterale sau frontale reduse, cand exista contraindicatii ale slefuirii dintilor sau refuzul pacientului de preparare a dintilor limitanti bresei datorate unor afectiuni generale severe. In asemenea situatii, exista posibilitatea realizarii unei mici proteze scheletate cu 1-2 dinti maxim, care nu se extinde pe hemiarcada opusa.

De altfel, in prezent, astfel de situatii se pot rezolva prin proteze pertiale fixe adezive, care necesita doar preparatii peliculare;

- edentatiile din zona de curbura a arcadei (incisiv lateral, canin, primul premolar) necesita realizarea unei proteze mobilizabile;

- edentatiile frontale asociate cu pierdere de substanta osoasa din diferite cauze (despicaturi labiopalatovelare, traumatisme, tumori);

- edentatiile frontale unde sunt necesare artificii estetice de montare a dintilor artificiali (treme, diasteme, incalecari sau rotatii);

- edentatiile care necesita restaurare protetica dupa interventii chirurgicale mutilante.

Etapele clinico-tehnice de realizare a protezei scheletate

Etapele clinico-tehnice de realizare a protezei scheletate cu sisteme speciale de ancorare sunt prezentate in tabelul de mai jos:

4.Elementele componente ale protezei partiale scheletate

Desi reprezinta un tot structural si functional, proteza scheletata se poate diviza din punct de vedere didactic in urmatoarele parti componente:

1.- seile protetice;

2.- conectori principali (majori) - elementele de legatura dintre sei;

- mijloace de mentinere, sprijin si stabilizare;

4.- conectori secundari (minori);

5.- dintii artificiali.

4.1. Conectorii principali

Conectorii principali sunt elemente transversale ale protezei partiale scheletate, care fac legatura intre seile protetice sau intre o sa si elementele de sprijin, mentinere si stabilizare.

Conectorii principali au o serie de caracteristici comune dar si caracteristici speciale in functie de maxilarul la care se aplica, tipul de edentatie si particularitatile anatomice ale campului protetic.

Caracteristicile comune sunt:

- rigiditatea;

- profilaxia tesuturilor campului protetic;

- confortul pacientului.

In continuare vom prezenta, pe scurt, caracteristicile individuale ale conectorilor principali maxilari si mandibulari folositi frecvent in tratamentul edentatiei partiale.

La mandibula, in functie de particularitatile campului protetic, se disting urmatorii conectori principali:

1.- bara linguala ;

2.- placa dento-mucozala mandibulara (placa linguala).

1.Bara linguala

Bara linguala se utilizeaza cand inaltimea procesului alveolar este de cel putin 9 mm intre fundul de sac lingual si parodontiul marginal.

Se plaseaza in dreptul versantului lingual al procesului alveolar mandibular cu marginea superioara a barei la o distanta de 4-5 mm fata de parodontiul marginal. Extremitatea inferioara se plaseaza in fundul de sac lingual astfel incat sa nu impiedice mobilitatea fiziologica a seului bucal sau a frenului limbii. Fata de mucoasa procesului alveolar bara linguala trebuie sa fie plasata la o distanta de 0,3 - 2 mm.

Profilul barei are forma semipiriforma. Portiunea cea mai voluminoasa se afla plasata catre fundul de sac oral iar extremitatea subtiata catre parodontiul marginal. Daca bara linguala va fi mai lunga grosimea trebuie sa fie mai mare pentru a se asigura rezistenta mecanica a acesteia.

In cazul in care procesul alveolar nu este suficient de inalt pentru aplicarea unei bare linguale, care sa corespunda tuturor criteriilor mai sus enuntate, este necesar ca proteza sa fie conceputa sub forma placutelor dento-mucozale. Crosetul continuu este utilizat cand se doreste realizarea unui efect contrabasculant optim si se intrunesc toate conditiile de realizare ale barei linguale. El contribuie la marirea rezistentei mecanice a protezei.

Rolurile crosetului continuu sunt urmatoarele:

mareste rezistenta si asigura rigiditatea protezei;

contribuie la sprijinul parodontal al protezei;

asigura mentinerea indirecta (element anti- basculant);

asigura stabilizarea protezei in sens disto-

mezial;

solidarizeaza uneori dintii restanti si reface punctele de contact interdentare.

2. Placute dento-mucozale mandibulare

Placutele dento-mucozale aplicate la mandibula nu cer de regula preparatii speciale, pentru ca nu modifica rapoartele ocluzale.

La maxilar, unde se poate modifica ghidajul anterior se recomanda realizarea unor praguri externe orale pe care aceste placute sa se sprijine si sa nu derapeze pe uri inclinate.

Si la mandibula, cand se solidarizeaza toti dintii restanti se poate face o astfel de preparatie.

Acest conector principal este indicat cand seul bucal este inserat aproape de parodontiul marginal, deci cand inaltimea procesului alveolar este sub 9 mm. Extremitatea inferioara a placii linguale are forma barei linguale, fara a avea dimensiunea ei, si ajunge pana in fundul de sac lingual, fara a jena mobilitatea fiziologica a seului bucal sau a frenului limbii. Spre superior se continua cu o folie metalica subtire (0,40-0,50mm), care se termina pierdut pe dintii frontali acoperind toata zona supracingulara.

La nivelul parodontiului marginal si al papilei interdentare placa linguala trebuie sa fie usor distantata (0,20 mm). La nivelul mucoasei procesului alveolar placa va fi distantata asemanator barei linguale.

La maxilar conectorii principali cei mai frecventi utilizati sunt:

a).- placuta mucozala cu latime redusa;

b).- placuta mucozala cu latime medie;

c).- placuta mucozala anterioara si posterioara

(fenestrata)

d).- placuta mucozala in forma de U;

e).- placuta dento-mucozala;

f).- placa palatinala completa.

a).Placuta mucozala cu latime redusa

Placuta mucozala cu latime redusa este utilizata in edentatiile laterale in care proteza partiala are sprijin dento-parodontal. Latimea placutei este egala cu marimea spatiului edentat. Grosimea va fi mai mare decat la alte placute. Folierea se face in functie de marimea torus-ului ( 0,50-l mm), sau a rafeului intermaxilar ( 0,30-0,40 mm). Placuta nu ajunge in zona rugilor palatine.

b).Placuta mucozala cu latime medie

Placuta mucozala cu latime medie este utilizata in edentatiile terminale (clasa I, a II-a ) cand crestele sunt bine reprezentate, exista mai mult de 6 dinti restanti si cand torus-ul este absent sau de dimensiuni mici. Acest conector principal acopera 2/3 din suprafata boltii palatine. Limita anterioara ajunge in apropierea rugilor palatine.

Limita posterioara este ceva mai anterioara de linia Ah. Grosimea placutei este de 0,40-0,50 mm cand aliajul utilizat pentru confectionarea ei este Co-Cr.

Placutele mucozale de mare intindere se distribuie practic pe toata bolta palatina, similar celor de la proteza totala. Aici grosimea acestora va fi redusa la 0,40 mm.

c). Placuta mucozala anterioara si posterioara (fenestrata)

Acest tip de conector principal este indicat atunci cind exista un torus palatin mare situat in mijlocul boltii. Se poate utiliza in toate tipurile de edentatie, dar este destul de greu acceptat de pacient, datorita segmentului orizontal posterior apropiat de zona Ah. Este necesara despovararea rugilor palatine si a rafeului median prin foliere.

Placuta anterioara este mai lata, avand cam 6-9 mm latime, se plaseaza cu marginea anterioara la cel putin 5 mm de parodontiul marginal al dintilor frontali, paralel cu aceasta si situata intre doua rugi palatine, fara sa depaseasca pintenii cei mai anteriori.

Placuta posterioara este mai ingusta, avand 4-5 mm latime. Pe sectiune trebuie sa fie semiovala, aspectul fiind asemanator cu al unei bare. Placuta anterioara si cea posterioara se vor uni prin doua benzi laterale de 5-6 mm latime, plasate la baza procesului alveolar la o distanta de cel putin 5 mm de parodontiul marginal. Este cel mai rigid dintre conectorii principali.

d).Placuta mucozala in forma de U

Acest conector principal are forma de potcoava deschisa distal si este indicat in cazurile in care exista un torus palatin plasat in 1/3 sau 2/3 posterioare. Marginea anterioara se plaseaza la cel putin 5-6 mm de parodontiul marginal al dintilor frontali si laterali, iar marginea posterioara ajunge pana in apropierea bazei torusului.

e).Placuta dento-mucozala

Aceasta este indicata cand exista putini dinti restanti, creste bine reprezentate sau torus palatin situat posterior. Placuta dento-mucozala ajunge pe dintii frontali pana in regiunea supracingulara, la acest nivel marginea conectorului fiind subtiata, se pierde lin pe dinti.

In regiunea laterala este necesara decoletarea, eliberand parodontiul pe o distanta de 5 mm. Placuta dento-mucozala maxilara are aceleasi roluri ca si placuta dento-mucozala mandibulara, dar numai in conditiile in care i se asigura un sprijin parodontal corect prin realizarea unei trepte supracingulare pe canini si incisivi prin care se pastreaza ghidajul anterior. In nici un caz placuta dento-mucozala nu trebuie sa se sprijine pe uri inclinate, pentru ca are un efect disortodontic asupra dintilor restanti si nici sa modifice rapoartele corecte de ocluzie.

Zonele de despovarare sunt: parodontiul marginal (0,20 mm); papila incisiva (0,20-0,30 mm); rugile palatine si rafeul median.

f).Placa palatinala completa

Placa palatinala completa este indicata in cazurile clinice cu putini dinti restanti si creste atrofiate. Sprijinul dento-parodontal se asigura prin crearea de trepte supracingulare pe canini sau gherute incizale pe incisivi. Limita posterioara este reprezentata de linia Ah.

4.2. Mijloacele de mentinere, sprijin si stabilizare

Mijloacele speciale de mentinere, sprijin si stabilizare sunt grupate in:

A.- Mijloace principale care pot fi:

- directe: crosete si sisteme speciale

- indirecte: opritori de basculare sau

elemente contrabasculante, care opresc

bascularea prin desprindere a protezelor

partiale.

B.- Mijloacele auxiliare care contribuie mai ales

la mentinerea protezelor partiale.

Mijloacele principale directe de mentinere, sprijin si stabilizare

a)- Crosetele dentare:

Crosetele sunt cele mai utilizate mijloace de mentinere, sprijin si stabilizare ale protezelor partiale. Circa 90% dintre proteze sunt prevazute cu crosete, datorita usurintei de realizare si aplicare pe dinti, dar si pretul de cost mult mai scazut decat al celorlalte sisteme.

Mentinerea protezelor partiale realizata cu ajutorul crosetelor se bazeaza pe rezistenta unui aliaj la deformare.

La protezele scheletate sunt utilizate doua tipuri de crosete si anume: crosetele turnate si crosetele mixte, in functie de gradul de retentivitate a dintilor stalpi.

Functiile crosetelor turnate sunt urmatoarele:

- mentinere;

- stabilizare;

- sprijin;

- incercuire;

- reciprocitate;

- pasivitate;

- mentinerea indirecta.

Au fost descrise de-a lungul anilor un numar foarte mare de crosete. Se poate grupa varietatea mare de crosete in patru categorii:

- crosete circulare;

- crosete Roach;

- crosete Ney;

- crosete speciale.

b)-Sisteme speciale:

Sistemele speciale de mentinere, sprijin si stabilizare sunt dispozitive mecanice de mare precizie, care fac legatura intre dintii stalpi si proteza, avand rolul de a asigura o mentinere cat mai fizionomica a protezelor partiale. Sistemele speciale permit de asemenea, transmiterea fortelor de masticatie de la dintii artificiali la dintii restanti. Sistemele speciale au urmatoarele caracteristici: sunt mici, eficiente, fizionomice, sunt greu de confectionat, sunt scumpe, cele mai multe fiind formate din doua componente, majoritatea actioneaza prin frictiune, se reconditioneaza greu sau nu pot fi reconditionate.

Pentru a fi ferite de uzura prematura, care pericliteaza mentinerea protezei, sunt utilizate pentru confectionarea sistemelor speciale o serie de aliaje de mare duritate ca:

- aliaje de aur platinat, in proportii diferite

care fac acest aliaj dur sau extradur. In general

procentele sunt Au 18% si Pt 5%.

- aliaje speciale de aur platinat cu punct ridicat de

topire (HSL) pentru utilizarea portelanului, lipire sau supraturnari.

- aliaje cu continut mare de platina.

- aliaj platina-iridiu.

- aliaj aur-platina-argint.

- aliaj aur-platina-paladiu.

- oteluri inoxidabile.

- aliaje din cobalt- crom de mare duritate.

Se pot deosebi urmatoarele categorii de dispozitive:

- sistemele de culise;

- sistemele de capse;

- sistemele de bare cu calareti;

- sistemele de telescopare;

- sistemele articulate;

- sistemele magnetice.

Detalii despre amortizorii de forte sunt prezentate la ina 40, modulul 5.

4.Conectorii secundari

Conectorii secundari sunt asezati pe fetele proximale ale dintilor, ce delimiteaza bresa edentata sau in spatiul interdentar oral.

Acestia pot fi rigizi, cand proteza are un sprijin dento-parodontal sau mixt, sau pot fi mai rar elastici, cand proteza are un sprijin mixt. Conectorii secundari se toarna odata cu scheletul metalic.

Legatura dintre elementele dentare ale protezei scheletate si cele distribuite pe suportul muco-osos se poate asigura si prin mecanisme speciale. Cand realizeaza legaturi elastice, conectorii secundari sunt mai lungi si au un traiect sinuos, iar legatura se numeste si conexiune elastica.

4.4. Seile protetice si arcadele dentare artificiale

Seile protetice metalice reprezinta portiunea bazei protezei scheletate ce acopera crestele edentate servind ca suport pentru dintii artificiali.

Numarul seilor este egal cu numarul breselor edentate putand fi dupa topografie: frontale, laterale si terminale.

Seile protezei scheletate detin o componenta metalica si una acrilica. Seaua protetica a protezei scheletate cuprinde doua fete:

a)- una mucozala - in contact direct cu mucoasa

crestei alveolare;

b)- alta externa - care priveste spre mucoasa orala

Ea are doua versante: vestibular si oral si o zona de muchie a seii, care este plasata pe relieful crestei alveolare unde este inaltimea sa maxima. Pe aceasta zona (din urma) se vor plasa, monta dintii artificiali. Componenta metalica a seilor va fi distantata de model prin foliere, pentru a lasa spatiu pentru acrilat. Distal se pastreaza contactul cu modelul. In portiunea distala, pe mijlocul crestei seile vor avea o mica prelungire in contact cu creasta printr-un stop distal, ce are rolul de a impiedica bascularea scheletului in timpul ambalarii protezei si de a conferi rasinii acrilice de placare o grosime constanta.

Fixarea dintilor artificiali pe seile protezei partiale, scheletate se realizeaza similar celor de la protezele totale, iar in zona frontala prin bonturi sau casete.

Dintii artificiali sunt inlocuitorii dintilor naturali, care s-au pierdut, dand nastere starii de edentatie, necesitand tratamentul prin proteza partiala. Din materialul din care sunt confectionati, dintii artificiali pot fi din: ceramica sau acrilat, fie fabricati, fie confectionati in laboratorul de tehnica dentara.

5. Caracteristicile protezei partiale scheletate care reabiliteaza edentatia partiala de clasa I Kennedy

Caracteristicile protezei partiale scheletate care reabiliteaza edentatia partiala de clasa I Kennedy la maxilar sunt:

restaureaza morfologic integritatea arcadei dentare;

restaureaza ocluzia functionala;

restaureaza functia masticatorie;

restaureaza din punct de vedere estetic arcada dentara;

volumul redus creaza o stare de confort la nivelul cavitatii bucale;

este rezistenta la actiunea presiunilor la care este supusa de catre dintii antagonisti;

sprijinul este mai larg pe tesuturi muco-osoase si pe cele dento-parodontale;

elementele de mentinere, sprijin si stabilizare sunt complexe: crosete si sisteme speciale;

sunt confectionate din aliaje metalice dure pentru a le conferi rezistenta mecanica;

aliajele metalice folosite sunt, in general, bine tolerate de tesuturile campului protetic.