Brekhman si Dardymov au obsert ca adaptogenele au o influenta normalizatoare asupra fiziologiei corpului. Starea normalizata a fost denumita homeostaza. Selye a definit
stresul ca o stare de homeostaza aflata sub amenintare. Asadar, ce este homeostaza, un termen care reprezinta o paradigma fundamentala in studiul fiziologiei?
Homeostaza este adesea descrisa ca necesitatea corpului de a mentine o stare interna contanta, o stare de echilibru sau silitate. Ea provine din cuvintele radacina grecesti homeo, insemnand "aceeasi", si stasis, insemnand silitate - a se mentine sil ramanand acelasi. Numeroase stari corporale trebuie nu doar sa ramana constante, ci trebuie sa ramana aceleasi sau cel putin sa se mentina in cadrul unor limite fixe, presilite.
Exemplele de componente corporale care trebuie sa functioneze intr-o stare de homeostaza includ temperatura,
tensiunea arteriala, echilibrul fluid si electrolitic si cantitatea de oxigen care ajunge la creier. Fiecare dintre aceste componente este mentinuta la o anumita loare numita punct de echilibru. Desi aceste puncte de echilibru se pot schimba cu timpul, de la o zi la alta ele sunt remarcabil de constante. Cand ele sufera o schimbare mai mare, persoana poate muri.
Termenul alostaza, introdus pentru prima oara de catre santii Peter Sterling si Joseph Eyer, descrie un proces suplimentar de resilire a homeostazei, unul care raspunde la o provocare ca alternati la un flux constant.
Mai degraba in loc sa se refere la toate raspunsurile la situatiile biologice ca stres, s-au introdus doi noi termeni: alostaza sj incarcatura alostatica. Termenul alostaza vine din cuvintele radacina grecesti allo, insemnand "riabil", si stasis, insemnand "sil" - mentinerea silitatii (homeostazei) prin schimbare. Alostaza este pur si simplu capacitatea de a dobandi silitate prin schimbare.
Vietile noastre sunt intr-o continua schimbare, iar corpul raspunde schimbarii adaptandu-se si dobandind silitatea -alostaza. Exemplele de riabile ale alostazei includ caldura extrema, frigul extrem, infectia, traumatismul fizic, amenintarile psihice si emotionale.
Spre exemplu, procesul homeostatic poate ajusta temperatura interna a corpului ca raspuns la schimbarile climatice ce survin odata cu schimbarea anotimpurilor. Totusi, alostaza este termenul folosit pentru a descrie starea corpului (sub stres) cand este expus la evenimente neasteptate precum o scadere brusca de temperatura sau temperaturi scazute prelungite. in aceasta situatie, corpul trebuie sa reactioneze, sa se adapteze si sa isi redobandeasca homeostaza pentru a supravietui.
Biologia alostazei
Exista numeroase exemple in care corpul se adapteaza pentru a dobandi alostaza, care este silitatea prin schimbare. Mediatorii fiziologici precum adrenalina actioneaza asupra diverselor organe pentru a produce efecte care sunt adaptive pe termen scurt, dar pot fi tamatoare daca mediatorii nu sunt intrerupti atunci cand nu mai sunt necesari.
Conceptul de
sarcina alostatica se refera la uzura pe care corpul o experimenteaza datorita ciclurilor repetate ale alostazei si datorita ineficientei porniri sau opriri a raspunsurilor corpului la stres. Sarcina alostatica este incarcatura biologica cumulati ceruta corpului de alostaza continua in incercarile de a se adapta la solicitarile vietii.
Axa HPA este fundamentul alostazei si al sarcinii alostatice. Este locul in care sistemul nervos si glandele endocrine sunt aduse impreuna si mentinute - sau nu - in echilibru. Axa HPA este responsabila pentru faza de ajustare a raspunsului alostatic. incarcatura alostatica poate fi masurata, iar nivelurile cortizolului servesc ca unul dintre indicatorii activitatii axei HPA. in cadrul axei HPA este functia hipotalamusului de a mentine homeostaza si de a intensifica alostaza.
Hormonii stresului (cortizolul, adrenalina, noradrenalina, DHEA) sunt eliberati ca parte a alostazei. Hormonii stresului, cand sunt hiper- sau hiposecretati, pot rasturna echilibrul axei HPA. De-a lungul timpului, sarcina alostatica se poate acumula, iar supraexpunerea la mediatorii stresului poate avea efecte adverse asupra diverselor sisteme de organe, conducand la o stare de suprasarcina alostatica in care schimbarile serioase pot conduce la imbolnavire. Suprasarcina alostatica poate conduce la o multitudine de probleme, incluzand hipertensiunea, obezitatea, diabetul, bolile de inima,
depresia si astmul. Ea poate provoca de asemenea o scadere a functionarii sistemului imunitar, and ca rezultat o reducere a activitatii celulelor NK si un declin al nivelurilor imu-noglobulinei. Indivizii difera in privinta sanatatii si bunastarii deoarece sunt diferiti in cantitatea de energie adapti pe care o au la dispozitie. Protectia corpului impotri supraexpunerii la
hormonii stresului este la fel de importanta ca si capacitatea de a genera in primul rand un raspuns alostatic adect.
Orice tip de dezechilibru din alostaza intra sub definitia termenului sarcina alostatica.
Adaptogenele, homeostaza si alostaza
Homeostaza si alostaza lucreaza impreuna pentru reglarea raspunsului uman la stres, iar adaptogenele ajuta la mentinerea homeostazei si previn suprasarcina alostatica. Adaptogenele ajuta corpul in capacitatea sa de a normaliza homeostaza si de a intensifica si imbunatati alostaza. Cand este reglat corespunzator, diversii
hormoni ai stresului protejeaza corpul de o gama sta de stresori.
Adaptogenele dau corpului capacitatea de a mentine homeostaza pentru perioade de timp mai lungi. Chiar si aflat sub stres, cine poate fi eficient deoarece homeostaza nu este distrusa. Adaptogenele sporesc de asemenea rezistenta la stres si previn epuizarea.
STAREA DE REZISTENTA NESPECIFICA
Conform lui Lazarev si altor oameni de stiinta sovietici, adaptogenele induc in corp o stare de rezistenta nespecifica. Aceasta este o stare de rezistenta sporita sau intensificata care imbunatateste raspunsul corpului la stres. Adaptogenele imbunatatesc capacitatea si puterea de sustinere a corpului pentru a se adapta la stres (raspuns adaptiv) si a diminua efectele stresului.
Sub conditii stresante, corpul merge de la starea sa constanta obisnuita de homeostaza spre o stare sporita de rezistenta nespecifica. Aceasta rezistenta sporita normalizeaza efectele asupra sistemelor neuroendocrin si imunitar.
Asa cum am zut, adaptogenele ajuta corpul deopotri prin protejarea impotri, cat si prin reducerea efectelor stresului psihic. modulul urmator continua discutia asupra gestionarii stresului si modului in care adaptogenele afecteaza toate sectoarele sanatatii.
